Deductie inocenta

Iată că nici la vârsta de unsprezece ani nu se termină, din fericire, cu naivităţile minunate ale copilăriei. Aşadar, de-ale lui Horica:

'Mami, ce este gutaperca?'

'Este o substanţă cauciucată, deci izolatoare, extrasă din frunzele unei plante tropicale care se foloseşte în medicină, tehnică dentară. Are şi Bicu (bunicul lui) gutapercă!'

'Cuuum?', face Horica ochii mari la mine, 'are Bicu gutapercă?'

'Da', zic, ' dar de ce te miri aşa, ce ai citit despre gutapercă?'

'Am citit într-un roman de Jules Verne despre un domn onorabil care avea scalpul din gutapercă! Şi zici că Bicu are gutapercă? Unde?'

'În cabinet', răspund.

'Aaaah', răsuflă el uşurat, 'credeam că are o bucată de braţ sau aşa ceva din gutapercă!!!'

'Ha, ha, ha', mă distrez eu ca lumea, 'şi te mirai cum de nu ai observat până acum, nu-i aşa?'



În definitiv copilul avea dreptate să se sperie şi să creadă că bunicul lui ar putea avea vreo proteză pe undeva prin corp din gutapercă după un astfel de context. Să mai zici că nu-i frumoasă si surprinzatoare copilăria!!!