Sensuri

Horica zice la cină, ştii, mami, că eu am blugi originali, gândindu-se la culoarea bej a blugilor de la origini, eu îi răspund că toată lumea are acum blugi "originali", negandindu-mă că pentru Horica să aibă blugi "originali" nu înseamnă nicidecum că este în posesia unui obiect "preţios" şi inaccesibil aşa cum nu am fost eu la vârsta lui. Acum e bucuros şi nerăbdător, mâine îşi sparge puşculiţa ca să-şi cumpere aparat foto Nikon.

Kiti e calmă, surâzătoare, lentă, înţelegătoare, rotunjoară la obraji. Toate acestea datorită (sau din cauza) vacanţei care-a trecut. De mâine începe şi ea full time. Odată cu reluarea programului obişnuit mi-ar plăcea să îi rămână calmul, surâsul, înţelegerea şi, parţial, rotunjimea obrajilor. Dupăamiază, la tenis, a plimbat căruciorul lui Felix. Gol. Îngrijitorul a privit-o lung. Eu am privit-o cu drag, era foarte frumoasă.

Felix a numit de dimineaţă altfel două obiecte comune. Mi-a explicat şi demonstrat ce mimică face când întâlneşte tirecşii în pădure, se încruntă strângând buzele şi adunând "fruntile" (adică sprâncenele). Apoi a găsit în cutia de Lego a lui Horica un creion colorat Crayola (acela format numai din mină fără înveliş protector) şi s-a bucurat: "tati, uite încă un pix creionat!".

Dacă ar fi să menţin ordinea temporală a celor scrise mai sus aş spune că e o duminică dimineaţă caldă de iarnă, dar o rup, ordinea, ca să închei: e seară de duminică, o seară caldă deşi e ianuarie, tati aleargă, copiii ( mare parte dintre ei) dorm liniştiţi iar restul (o bucată) are privilegiul, fiind sfârşit de săptămână, să stea cu mama lui la televizor să vadă un episod din Starsky şi Hutch. Somn uşor!