Dragă Moş Crăciun,
După cum ştii eu îţi trimit în fiecare an o scrisoare în care eu îţi spun ce am dori noi, Horica, Kiti şi Felix.
Eu aş vrea:
-un telescop,
-o lanternă puternică,
-un kit de supravieţuire cu busolă.
Kiti şi-ar dori:
-lucruri educative şi ajutătoare la vindecarea ei de autism.
Felix şi-ar dori:
-un elicopter Bell Huey,
-o maşină,
-un camion de pompieri, toate de Lego + un pod.
Întotdeauna ai adus cele mai frumoase cadouri iar pentru că eu cred cu adevărat în Moş Crăciun aş mai dori o scrisoare de la tine. Te rog mult să-mi scrii!
8 comentarii:
M-a emotionat scrisoarea lui Horica! Ada avea parca un ren care se ocupa de corespondenta Mosului....
multumesc, ceska! o sa caute ceva Mosul pana sa gaseasca darul potrivit!
Eu zic ca la asa o scrisoare minunata, Mosul macar trebuie sa-i raspunda lui Horia ... Cred ca asta isi doreste de fapt cel mai mult, dragul de el! :)
Sper sa ii raspunda la scrisoare Mosul, daca n-o fi preA ocupat!
Si noi am pus-o deja la posta .Frumos formulata rugamintea cu raspunsul.Invaluitor. :) Eu nu as risca insa un raspuns .
ha ha ha
De cand mi-a deschis Domnul ochii- slava Lui!- ma uimesc de fiecare data firescul si credinta cu care fratiorii copiilor cu probleme abordeaza "problema". Desi Olguta nu merge la un an si 4 luni, a fost operata, e "moluta" si alte multe altele, desi fratiorul ei Petru merge la o gradi si in parc in care cu siguranta vede copii sanatosi, niciodata nu s-a referit la ea ca la o fetita bolnava. Ba dimpotriva- munceste cot la cot cu noi pentru vindecarea ei, spera la fel ca si noi, se roaga, insa toate astea cu un firesc si o credinta care adesea ne fac de rusine pe noi, parintii ei, acesti adulti maturi, intelepti si responsabili care ne dam in fata lumii. Oare nu Dmnul Isus spunea ca trebuie sa ne asemanam unor copii pentru a putea sa Ii vedem chipul?
Toata dragostea mea baietilor tai, adevaratii eroi ai casei voastre!
multumesc draga Ruxandra, ce frumos ai scris!
am mai scris despre asta, dar...intalnind-o pe mama colegei sale de gradinita care o tinea de manuta pe cealalta fiica a ei, o fetita mai mica decat horia si colega lui, cam de varsta lui kiti, deci intalnindu-le pe mama si fiica (aproximativ 3-4 ani), horica a intrebat o cu inocenta pe mamica:"fetita dvs stie sa vorbeasca?" raspunsul mamei nu conteaza (chiar daca a fost unul destul de neempatic), ideea e ca pt horica atunci era inca aproape firesc (sau mai degraba posibil) ca un copil de 3-4 ani sa nu vorbeasca (inca).
sanatate multa copiilor tai si bucurii multe iti doresc!
Trimiteți un comentariu