Copiii să vină costumaţi de 1 iunie, ne-a spus educatoarea. Kiti nu are un costum de carnaval, încă nu a participat la o astfel de serbare. Astfel că de dimineaţă am început să ne îmbrăcăm fără un plan gândit în prealabil, ci ne-am lăsat conduşi de imaginaţie şi de ceea ce fiecare piesă sau accesoriu adăugat pe Kiti ne inspiră. Am deschis cele patru uşi ale dulapului lui Kiti şi am inspectat fiecare raft cu atenţie. Hmmm, rochia albastră cu multe floricele ar putea fi o variantă. Ce spui , Kiti? Un zâmbet a fost răspunsul primit. Nu, uite o fustă largă, roşie cu nişte modele pe ea, hai s-o îmbrăcăm.
Dacă adăugăm o cămaşă albă sau roz (pe astea mi-au căzut ochii) Kiti ar arăta ca o fetiţă cuminte, ceea ce şi e, delicată, deasemenea, perfect asortată, nicidecum costumată. Le dăm jos. Dar, cămaşa roşie cu flori mari? Da, iată o combinaţie complet nepotrivită, însă cam prea nepotrivită!
Găsim până la urmă şi bluza bună care să-i asigure şi confort şi contrastul ideal din punct de vedere cantitativ: nici prea mult, nici prea puţin neasortat: un tricou lărguţ, lunguţ, cu dungi orizontale albe şi roşii.
Aruncăm pe deasupra tricoului ales cu grijă o bluză mare, largă, vaporoasă cu zeci de modelase şi tot felul de alte elemente decorative cu multe nuanţe de verde, galben şi negru, împrumutată din dulapul mamei, adică al meu şi îi calmăm vaporii degajaţi cu un fular lat şi legat strâns în jurul taliei, cu capetele atârnate în spate.
Încălţăm fetiţa Kiti cu şosete multicolore, gen ca nuca-n perete dacă mai era nevoie, lungi aproape până la genunchi şi îi dăm spre încălţare balerini mov subţiri şi fini (!!!). Wow!
Ceva lipseşte...ia să vedem. Gata, ştiu! Un păr lung se pretează întotdeauna la acţiunea de tapare în direcţii diferite şi cu intensitate mare, deasemenea la un pumn de gel din tubul lui tati şi am economisit isteţ şi îndemânatic banii de perucă. Dacă îl mai şi strângem lejer într-un vârf mititel spre creştetul capului şi îi adăugăm un şiret pe post de cordeluţă ca să ţină partea de deasupra frunţii aplatizată, dându-i drumul părului încurcat să se exprime nervos în spate, am văzut şi unde am ajuns. Kiti seamănă cu o cântăreaţă pop, Amy Winehouse, sorry acesteia pentru comparaţia imaginii ei cu un costum de carnaval!
Îi place şi ei, zâmbeşte, râde. Felix e vesel, ca de obicei, îi place şi lui "costumul" lui Kiti.
Distracţie plăcută!
2 comentarii:
hihi!ce faina combinatzie ai gasit!acum incerc si eu sa intru in povestea ta:kity nu vorbeste in general asadar?ei i-a placut tinuta?si cum stii raspunsul?
kiti nu prea vorbeste. adica nu prea, pt ca atunci cand vrea ceva, lasa cu greu de la ea si scoate slab cateva cuvinte. parca ar uri cu toata fiinta ei actiunea de a vorbi pe care o face doar asa, de dragul nostru.
cred ca i-a placut tinuta, ii place mult sa o parfumez si sa o rujez (nu o fac in general dar pt un zambet ce nu face o mama?), iar referitor la "costum" poate ii placea pt ca se rotea dintr-o parte intr-alta asa, intr-un fel special de parca ar fi zis "hmmm, ce-i cu chestiile astea de pe mine?"
desi anumite lucruri pe care le face kiti sunt pentru un scop clar, de obicei nu-mi place sa fiu sigura de acest scop ci ma gandesc si la alte posibilitati. nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun, ceva de genul ca atata timp cat kiti nu ne spune explicit ce simte, vrea etc as fi prea aroganta sa consider ca stiu toate raspunsurile, ca o inteleg perfect. uneori te straduiesti din rasputeri sa intelegi un om care se si deschide voluntar in fata ta si nu reusesti!
oricum aspectul lui kiti la carnaval a fost apreciat.
Trimiteți un comentariu