Felix se intalneste de cateva ori pe saptamana cu alti copii de varsta lui pentru a forma un grup de joaca. Acolo, in grupul acela, exista si un baietel care iese putin din "normalul" grupului prin comportamentul sau. Nu as putea sa ii pun un diagnostic insa, evident, face lucruri asa cum nu te-ai astepta sa le faca, iar eu am un ochi foarte iscoditor din acest punct de vedere.
In primul rand la peste doi ani el nu vorbeste sau cel putin nu o face in intalnirile noastre desfasurate intr-un mediu, acum, familiar. Apoi, isi exprima dorintele, frustrarile, nemultumirile prin tipete, plansete. Se joaca destul de izolat si prefera un anumit tip de jucarii. Nu raspunde la intrebari simple ca arata nasul sau unde e mana (intrebari puse de mine si nu de mama lui).
Totusi, are contact vizual, arata daca isi doreste ceva, deci comunica cat de cat, stie sa faca pa-pa si participa (uneori) la activitatile noastre practice.
Problema mea este urmatoarea: oare e cazul sa o avertizez pe mamica lui ca ceva pare in neregula cu dezvoltarea baiatului?
Oare este rau sa pastrez aceste semne de intrebare ascunse de urechea mamei?
Oare in cazul in care problemele pe care eu le intrevad sunt false iar eu ma decid ca este bine sa i le fac cunoscute produc mai mult rau decat bine?
Pot sa-i creez mari neplaceri tinand cont ca este insarcinata (of, ce complicat este!)?
Voi ce ati face in locul meu? Sa-i spun ceva sau sa stau in banca mea sa-mi vad de ale mele?
12 comentarii:
Fără doar sau poate, eu i-aş spune, înmânându-i un test Portage, dar căutând în prealabil să sondez cât de deschisă este persoana.
Eu am procedat asfel în legătură cu două cazuri de depresie.
Referitor la al doilea caz, era vorba de un om de la ţară care nu auzise niciodată de afecţiuni psihice - am bănuit depresia la soţia sa doar din discuţii. La scurt timp şi-a dus soţia la un medic şi a fost diagnosticată.
Deci, eu aş atenţiona-o pe mamă - adevărul poate durea dar face întotdeauna bine.
Şi dacă se dovedeşte că nu-i nicio problemă, cu atât mai bine. Dar dat fiind că puştiul nu are toate simptomele, e cu atât mai critic.
Dacă cineva ne-ar fi spus şi nouă mai devreme despre Eusebiu ...
Eu am o alta sugestie (si asta doar datorita faptului ca nu cred ca acea mamica va avea rabdare sa faca Portage-ul, mai ales ca pare sa nu banuiasca nimic). Eu i-as lista brosura de pe site-ul campaniei "Invingem autismul" ( http://invingemautismul.ro/files/HANS_ghidul_doctorului.pdf ) impreuna cu un test M-CHAT, sunt mult mai usor de parcurs si de inteles. Si in plus, ambele au scopul de a trage un semnal de alarma, nu de a pune un diagnostic, si ai putea sa ii spui ca i le dai doar prin prisma experientei tale cu Kiti.
N-am nici un fel de experiență în privința autismului sau altor afecțiuni comportamentale. Dar dacă aș fi în locul ei cred că m-aș speria să primesc de la început așa o avalanșă de informații (gen test sau broșuri). Eu aș discuta ca de la mamă la mamă, aș întreba-o dacă a consultat vreun specialist în privința întârzierii de limbaj la puști, dacă știe ceva despre autism (pt că uite tu ai experiența directă a unui copil cu problema asta) etc ... Oricum, atrage-i atenția, dar cu delicatețe. Oricine ar vrea să fie prevenit.
multumesc pt comentarii, va tin la curent!
sunt de acord cu Alina, nici eu n-as bombarada-o cu informatii.
As incerca sa vad mai intai daca pe ea o nelinisteste ceva. DAca nu, totul e zadarnic deocamdata.
Eventual ai putea tu sa o intrebi mai insistent anumite lucruri, nu cu aerul ca ceva e in neregula, ci ca doar vrei sa faci conversatie :) si abia daca isi pune probleme, ii poti da si sugestii.
Complicata problema, si totusi nu poti sa te faci ca ploua. Mi-e greu si mie sa dau sfaturi caci n-am avut probleme din acestea. Dar ca mama simt o durere in astfel de cazuri. Si ma gandesc ca daca afli mai repede este mai bine. De aceea merg si eu pe varianta abordarii ei ca mama. Experienta ta te indreptateste sa abordezi aceasta tema, chiar cu riscul de a te defini tu insati avand obsesii, vazand probleme acolo unde poate nu sunt. Asa ma gandesc ca ai putea sa-i spui si cu multa dragoste si optimism sa vezi daca se poate deschide sa discute cu tine pe aceasta tema. E foarte greu si de aceea ma rog sa fie de folos si sa se termine cu bine pentru baietel si nu in ultimul rand pentru cel ce sta sa vina! Doamne ajuta!
va multumesc pt ajutor. este de mare folos pt ca, va spun sincer, eu nu am fost atat de convinsa ca sa i spun observatiile mele este cel mai bun lucru de facut. binenteles ca m as bucura sa descopar in acest caz ca sunt tentata sa vad semne acolo unde ele nu exista. Doamne ajuta!
Multumiri tuturor!
Poate tu vezi cu alti ochii asemenea situatii, nu stiu ce sa zic. Dar am auzit de multe cazuri cu copii care nu vorbesc nici macar la 2 ani si apoi de la 3 le turuie gura intruna. Poate ar trebui sa mai astepti inainte sa abordezi problema.
Noi nu ne-am cunoscut dar am fost si eu la cateva intalniri si cred ca stiu despre cine e vorba. Eu am observat doar lipsa limbajului, sau mai bine zis a cuvintelor, caci inteles stia sa se faca.
Alina, ce sa zic, repet, as vrea sa fie doar o intarziere a limbajului, dar daca nu e, stii ce diferenta ar face stimularea copilului incepand cu 2 ani fata de 3 sau 4 ani?
Cred ca voi fi cat se poate de delicata si voi incerca sa aflu daca are vreo ingrijorare in legatura cu dezvoltarea baiatului.
Multumesc si tie pt mesaj.
ps cum e la dubai?
Mihaela, tu stii prea bine ce defineste autismul: probleme de comunicare (si in cazul de fata nu vorbeste si isi exprima dorintele in mod neadecvat), probleme de socializare (ai spus ca prefera sa se joace singur) si elemente stereotipe (mentionai de inclinatia spre un anume fel de jucarii). Poate ca in cazul de fata nu e nimic, dar cum tot la fel de bine stii, mai bine e sa tragi alarma si sa fie falsa, decat sa te trezesti la 4 ani cu o "buba" mare si sa te gandesti ce bine era daca stiam mai devreme. Asa ca cred ca stii de asemenea prea bine ce trebuie sa faci. Cum o sa procedezi, asta de fapt a fost si va fi de la bun inceput alegerea ta (in plus voi, femeile, aveti niste canale si modalitati de comunicare pe care noi, barbatii, probabil nu le vom deslusi niciodata)
Oarecum off-topic, dar nu foarte: am extras din Ghidul Portage o versiune a chestionarului fără discrepanţe faţă de grilă (cum era versiunea ce o aveam eu).
Am făcut un post pe blogul meu descriind problemele descoperite şi de ce m-am muncit cu problema.
Revenind la subiect: ai abordat-o pe mămica respectivă?
multumesc pt informatie, Marius!
am vorbit cu mamica respectiva si am constatat ca nu simte nici urma de ingrijorare. asa ca demersul meu a fost inutil.
Trimiteți un comentariu