Street fashion

Street fashion, fashion chic, sixties-seventies fashion, toate astea nu au aparent nicio semnificație pentru ea. Am însă o nedumerire. Noi știm că a te întoarce cu Kiti din drum este un act de curaj sau o cruzime față de ea, de aceea încercăm să evităm să ne răzgândim. Nu reacționează la fel când îi propun să își schimbe dimineața hainele. Deși eu i le aleg, eu decid cum o va oglindi îmbrăcămintea în ziua ce începe, știe orice fată, femeie că a nu nimeri din prima hainele potrivite este o întâmplare obligatorie a  fiecăreia dintre noi, mai rară sau mai frecventă. Ei bine, când sunt Kiti, mi se întâmplă și mie ceea ce vi se întâmplă și vouă, adică să nu nimeresc imediat combinația perfectă pentru acel moment. Prima oară m-am speriat, ah, ciorapii, am ridicat ochii către chipul îngândurat, cerându-i încuviințarea, pot să îndrăznesc să revenim la clipa imediat anterioară, și, neprimind vreun semn de refuz, am îndrăznit. Am apreciat recunoscătoare silința cu care și-a coborât ciorapii de pe picioare și, mai mult, acel fel duios de consimțământ din privirea ei de căprioară modernă a străzii. Și de-asta mă întreb, deși știu că nu este o împătimită iubitoare a modei, are oare Kiti atenție pentru ea însăși?