Felix, te rog, salută-i pe profesorii lui Horia. Dar nu pot să fac asta, uite, 'bu...miau', nu-mi ies cuvintele din gură! Bine, nu insist, important este să faci un gest de politețe, iar mieunatul blând și-un zâmbet țin mulțumitor locul salutului.
Horica se amuză căutând pe internet 'stupid paintings sold for millions' și râde cu lacrimi la tabloul ăsta, vândut cu peste 36 de milioane de dolari. Insistă pe lângă tatăl său să-și expună tabloul cel mai reușit, iar dacă nu va vrea, o va face el. Eu nu sunt deloc pesimistă, așa precum Cătă, căruia i-e teamă că, vânzându-și tabloul, se va îndatora, fiindcă pictura lui este chiar interesantă. Nu uitați să vă amuzați privind tabloul din link.
Și despre Kiti, desigur. Una bună și una rea. Încep cu cea rea. Stinge și aprinde lumina în camera ei de sute de ori, gestul este epuizant numai prin auzul bufniturii scurte și seci din apăsarea întrerupătorului. Peste o oră, până adoarme noaptea, neapărat cu lumina aprinsă. Cea bună. Țopăie pe canapea în picioare, ca pe o trambulină, precum un copil ceva mai mic, ce-i drept. E bună, fiindcă este o activitate fizică, detensionanta și înveselitoare, dar mai ales neexcesiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu