Geometria intersecțiilor noastre

Linii, forme, semne pe lume, ăștia suntem, o seamă de urme impregnate în medii potrivite să le primească; un trup în mișcare, un cuvânt rostit, o idee născută sunt toate desenele unor unde ce se dau la o parte ca într-un dans coordonat din cer sau de pe pământ, provocând valuri de informație în jur, din care fiecare înțelege cât poate și cât îl ține atenția. În bucătărie scriu în linie vorbită cuvântul linguriță, un bebeluș n-ar putea citi linia mea, fiindcă pentru el formele sunt încă reprezentate doar de cercuri, cer o linguriță băiatului, iar Kiti, trecută de mult de impresia unică a cercului, îmi sare în ajutor, întărind cu altă linie rugămintea mea. Ea desenează în aer, cu degetul arătător, o dreaptă exact sub buza inferioară, paralelă cu aceasta și tangentă la bărbie, liniile ei sunt atât de emoționante! Dar și amuzante, Felix le copiază cu veselie și voluptate, ca și cum ar imita un pas de dans. Am mari lacune la desen, orele noastre din școală au fost prilej de hârjoneală, însă deslușesc în intersecția schițelor noastre, linia mea vorbită și linia ei figurată, semnificație comună, linguriță! Kiti cere o linguriță cu o linie imaginară trasată în niște coordonate explicite. Primesc o linguriță și cer în linie curbă, tot grăită, un pahar de iaurt. Sunt numai cercuri-cerculețe și spirale în pâlnie către Kiti, care este inundată de vibrațiile formelor mele, de aceea trimite înapoi o sferă plină pe un plan șifonat, adică mâna dreaptă strânsă în pumn, lovind ușor palma deschisă a mâinii ei stângi. Iaurt! Suntem împreună în labirintul fascinant al vieții, spațiul de linii, forme, semne are astăzi o grație aparte.