O ofertă de nerefuzat și un porc

Mesaj. Crezi că noi glumim când îți spunem că îți închidem telefonul? Ei bine, îți dăm ultimul avertisment: dacă nu plătești factura, în trei zile îți suspendăm contul. Recitesc mesajul, oamenii (sau roboții) ăștia par hotărâți, se pare că plata pe care am făcut-o la timpul potrivit nu s-a alocat unde trebuie. Horica, dau o fugă până la Orange, așteaptă-mă, îi arunc în brațe, deja din mers, geanta din care mi-am scos portofelul și mă îndrept către cel mai apropiat magazin. Aștept, angajatul Orange numără niște cutii, le scanează, completează o mulțime de hârtii, imprimă prea multe coli de hârtie cu texte, texte, apoi încă una pe care i-o oferă domnului-client pentru a fi semnată, cere bani, primește bani, numără bani, depozitează bani, următorul! Mai am de așteptat, mă mișc de pe un picior pe altul și îmi învârt privirea pe pereții magazinului. Purcelușul-pușculiță portocaliu, transparent l-ar bucura cu siguranță pe Felix, o fi scump, mă întreb și trec mai departe. Îmi vine rândul, eu am plătit, întotdeauna plătesc la timp, zic, dar voi plăti iarăși, poate că de fapt plata mea a fost întreruptă pe parcurs, de la mine, prin bancă și până la operator, fiindcă nu aș vrea să îmi întrerupeți telefonul chiar la sfârșit de săptămână. Despre oferta noastră de televiziune știți? Nu știu, însă nu mă prea interesează (zic 'prea', ca să îmi îndulcesc refuzul), totuși, insistă băiatul, dacă veți afla despre ce minunăție vorbesc, vă veți schimba impresia. Îmi fac rapid un calcul în minte, zece-douăzeci-hai, treizeci de secunde pot să îi fac pe plac acestui băiat insistent și inimos, cum vrea el să mă ajute să îmi coloreze viața cu, de ce nu?, încă un televizor în casă. Face el niște calcule pe un pătrățel galben de hârtie, îmi înșiră niște minunate avantaje financiare, din care reiese că voi plăti chiar mai puțin decât o fac acum în cazul în care iau și televiziune de la ei, apoi ridică o privire încântată, s-a convins chiar pe sine însuși, ei, ce spuneți, nu-i așa că este o ofertă de nerefuzat? Băiatul chiar nu realizează că atenția mea n-a fost tocmai ceea ce ar fi visat să primească de la un client, cu toate astea eu nu sunt clientul rece, neimpresionabil, în special când vânzătorul chiar crede în ceea ce vinde, de aceea îi promit că voi vorbi despre asta soțului meu și vom decide împreună. Băiatul insistă, chiar nu vedeți că soțul dumneavoastră va fi impresionat de așa o afacere, apoi conchide, v-ați hotărât? Îi răspund prompt, da, m-am hotărât, vorbesc cu soțul meu, este o promisiune, după care, fiindcă știu că astăzi mai multe nu avem ce să ne spunem, îmi amintesc de purceluș și zic, uitându-mă în ochii băiatului, cât costă porcul? După câteva secunde de ezitare, acesta mă întreabă, care porc, iar răspunsul meu prompt, de ce, aveți mai mulți?, îl face să râdă. Râde și colega lui, râd și eu, arătându-i cu degetul purcelușul din vitrină. Îmi dă suma de douazecisidoi de lei drept răspuns, sumă care îmi pare umflată precum purcelușul însuși, de aceea zic, păcat, apoi mulțumesc, la revedere.