sâmbătă, 5 octombrie 2013

Asaltul

Binenteles că nu m-am ridicat din pat, era patru jumătate, am simțit-o imediat, poți să te smiorcăi cât vrei, i-aș fi scrâșnit printre dinți de ciudă că, dacă nu e Kiti, e el cel care nu mă lasă să dorm, dar nu am făcut-o, o dată, pentru că bietul Felix se trezise din cauza mâncărimii nesuferite din talpă, păianjen prostănac, iar al doilea motiv, pentru că nu poți să-i arunci în față băiatului asemenea amenințări răzbunătoare, nu, nu lui Felix, care, nu doar că nu te va crede, însă te va pedepsi instantaneu, accentuând disperarea din smiorcăială, ce-am avut și ce-am căpătat? Cu ochii închiși l-am tras în pat, lângă mine, și i-am luat talpa în palmă, realizând un contact ferm și fix între talpă și palmă, așa încât să nu îl mai deranjeze pruritul. Apoi a adormit, înfășurându-și pe deget o șuviță din părul meu, la fel cum făcea și când era un bebeluș alăptat. Au, mă tragi prea tare, i-am strigat și i-am descolăcit șuvița de pe deget, unde te crezi, bebelușule? Nu mi-a răspuns sau, dacă a făcut-o, eu nu l-am auzit, căci mă trezisem din vis odată cu valul uriaș de lumină solară ce a pătruns brusc în cameră, cam la câteva secunde după ce și-a făcut apariția și Kiti în dormitor. Binenteles că nu m-am ridicat din pat, era șase jumătate, am simțit-o imediat, poți să tragi de draperie cât vrei, i-aș fi scrâșnit printre dinți de ciudă că, dacă nu e Felix, e Kiti cea care nu mă lasă să dorm, dar nu am mai făcut-o, m-am mulțumit să trag cât pot de mult de timp, doar-doar m-oi drege de lenea pe care ți-o dă o dimineață insorită de sâmbătă.


Niciun comentariu: