marți, 12 februarie 2013

almost sentence (2)

plin de gri, gri umed amestecat cu mocirla familiară a străzii, gri lipsit de tentele elegante pe care le poate atinge și pe care poate că le-a chiar atins undeva, pe la începuturile sale, gri în plinătatea lui  searbădă este culoare de anotimp bătrân și beteag, ce nu lasă cochetariei loc, dar chiar deloc, căci ce cochetărie apare gri, gri murdar și rece, gri bubos și disprețuit, de-mi vine milă pe la inimă, atât de gri e griul, dar gri se poartă acum, gri e la modă, gri e tonul vremii, în gri se vede strada lumii astăzi, iar nouă nici că ne pasă de griul amprentat pe sub măștile de pe chipuri, de ce ne-ar păsa când nici ochii, gri de atâta nisip în ei, nu par să lăcrimeze griul spre exterior, nici pielea nu se plânge de vreo asprime, asprime din aceea gri, desigur, nici respirația fumegândă nu provoacă nici măcar un spasm bronșic, de ce ne-ar păsa când știm că nu ne putem opune griului necesar din coada statistică, griul ce se va cerne odată și-odată mai întâi într-un praf uniform, tot mai cald, apoi în picuri translucizi de rouă, ce permit  analizatorului optic să vadă în sfârșit ce culori vor neuronii lui, de-o fi verde, roșu, galben sau portocaliu, așa să fie, numai să se dezvelească  odată de griul trecător al iernii agonice

2 comentarii:

Aurelia spunea...

Asta a fost si unul din motivele mele in provocarea cu fluturii. Februarie e prea... gri, uneori si martie e gri. Parca sunt intr-o agonie pana vine verdele primaverii.

MihaelaMaria spunea...

da, asa iti si ziceam, ca mi am primit cu mare drag fluturele, o data ca e frumos, a doua oara ca a venit cu optimism. inca o data multumesc!