Echilibristică

Echilibrul este acea dispoziție aparent anostă a forțelor ce ne ghidează acțiunile și simțirile, care anulează efectele lor excesive și le stârnește pe cele incomplete, căutând astfel să le împlinească pe toate prin reciprocitate, dar care, tocmai prin faptul că tinde natural să apară și chiar apare la un moment dat, devine o stare de fapt râvnită pentru toate sistemele. Să devii un părinte echilibrat este poate una dintre încercările cele mai anevoioase pe care le trăim noi, oamenii, aceste sisteme complexe, coerente, fascinante, mereu în căutarea echilibrului. Să cauți acea forță în tine sau în jurul tău, acea forță care să spargă în mii de bucățele toate anxietățile tale de părinte, să găsești puterea cu care să îți constrângi temerile să dispară, să aduni suficientă energie cât să îți înfrunți încruntarea de pe chip și trup, ba să aduni chiar mai mult decât atât, așa încât surplusul să se reverse în zâmbete de liniște și încredere asupra copilului tău, pentru că, nu-i așa, tot pentru starea de echilibru, nu poți să rămâi prea hlizit ca părinte, așa cum nu poți să rămâi nici prea încordat. Părinții sunt când fetele babei, când fetele moșneagului, numai că au un mare avantaj, alegerile pe care le tot fac le dau șansa la echilibru.