Nu sunt acasă. Acasă ar trebui să fie cineva. Cineva curăță gazonul de uscăciuni și sapă în pământul bine hidratat de atâta omăt pe suprafața unui dreptunghi de trei pe cinci, viitoarea noastră grădiniță de legume biologice, he, he. Nu sunt acasă, sunt în magazinul de semințe și răsaduri. Magazinul de semințe și răsaduri este mult mai extins decât îl văd eu astăzi, nu am ochi decât pentru semințe și răsaduri. Mi-am umplut brațul rămas liber, după geantă, cu pliculețe, bulbi și recipiente ieftine din plastic. Sunt plină de avânt muncitoresc, adică țărănesc, abia aștept să împrăștii sămânța pământului roditor. Efectul pământului asupra omului. Efectul asupra omului, îngrădit în spirit de betoane și praf, de apropierea de natură.
Am mai fost odată stăpânii împrumutați ai unor grădinițe de legume. Dar nu poți împrumuta o înfățișare temporar și să speri că, în același timp, împrumuți și spiritul ei, nu, este prea mult deodată și prea complicat. Așadar nu am cunoscut atunci decât ciuntită bucuria de a aparține unei bucăți de pământ. Însă acum, când călcăm împreună pământul umed, măsurându-l din pași și socotindu-l cu ruleta, și când înfigem țărușii printre firele tinere de iarbă cu mâinile noastre, ca să delimităm viitoare suprafață fecundă, suntem cu mult mai atenți la freamătul pământului, la izul lui reavăn, la consistența lui grasă, fertilă. Iar semințele din buzunarul meu cântăresc cu mult mai mult decât un număr, niște grame, atât cât percepția noastră fizică le poate cântări, ele sunt hrană vie, o mixtură inedită și intim legată de pământ de legume policrome, hrană dorită, născută, crescută și iubită cum se cuvine. Nu pot, nu am cum să garantez că salata imaginației mele se va metamorfoza aievea în realitate, însă acum, când facem curioși, entuziaști și plini de încredere primii pași pe pământul născător, nici nu are importanță cum se vor întrupa pruncii solului în vară în bolurile noastre jinduitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu