joi, 9 aprilie 2015

Fosil

Uneori stau și gândesc, alteori doar stau, ca-n bancul ăla, mai mă găsesc mergând anapoda sau drept când cuget deșănțat ori când o fac ca răspuns logic al unor întâmplări, desigur, sunt un băștinaș al propriilor mele limite, fizice și spirituale, tot mai sănătos aclimatizat în mine, ceea ce e și rău, dar e și bine, din ce în ce mai rău, din ce în ce mai bine, prefer ordinea asta, însă și cealaltă e o opțiune, ideea e că văd încețoșat peste graniță, fiindcă uit să exersez s-o fac, noroc cu acești excepționali paleontologi de impresii uitate, copiii. Mulțumesc!


Niciun comentariu: