Un bebeluş zburător

 Kiti a ridicat de pe jos bebeluşul de jucărie, l-a aşezat cu capul pe unghiul dintre braţul şi antebraţul ei stâng şi l-a antrenat într-o legănare brutală, stânga-dreapta, stânga-dreapta, într-un ritm milităresc care probabil ar speria orice bebeluş real, aşa cum a aflat ea, fără să vrea, că se face cu un bebeluş de jucărie. Eu i-am atras atenţia să îl mângâie şi să îl pupe pe obraji, Kiti m-a ascultat aşa cum ascultă de cele mai multe ori şi şi-a lipit buzele trandafirii de creştetul capului din cauciuc. Apoi, prin deschizătura largă a ferestrei din camera ei, acolo unde ne aflam, cu un gest rapid şi neaşteptat, a apucat bebeluşul de cap şi l-a proiectat fără greş, cu precizie de baschetbalist, înspre mijlocul curţii. Instinctiv am sărit la fereastra deschisă, m-am aplecat peste pervaz căutând, de acolo, de la etaj, păpuşa, victimă colaterală, cu privirea. Am dat repede de ea, părea la fel de senină ca cea care a trimis-o în covorul de iarbă, de fapt, aproape aş putea să jur, am zărit pentru o fracţiune de secundă primul ei zâmbet în colţul gurii de cauciuc vopsit, probabil semn de înţelepciune, în cele din urmă, deşi bebeluş, păpuşa este o jucărie, iar jucăriile sunt naive doar o perioadă scurtă după fabricaţie, odată ce ajung proprietate a copiilor, ele capătă o înţelegere aproape părintească a universului nesfârşit al celor pe care îi bucură necondiţionat. Felix, martor al întâmplării, l-a strigat cu nerăbdare disperată pe Horica, vino repede, să vezi ce haioasă e Kiti. Horica, prompt, nu ca la apelurile ordonatoare ale mele, a apărut instantaneu în pragul uşii camerei lui Kiti, bănuind şi sperând la ceva extraordinar, distractiv şi original, aşa cum surioara lui mai ciudăţică l-a obişnuit. Întâmplarea s-a ridicat la nivelul aşteptării sale, s-au ambalat amândoi băieţii într-un râs molipsitor, iar apoi, curajul şi sângele rece dovedite de Kiti constituie adevărate motive de
 
 jos-pălăria la adresa autoarei unei astfel de grozăvii pentru nişte băieţi năzdrăvani. Ba mai mult, Horica ne-a dezvăluit dorinţa ascunsă şi arzătoare de a chinui bebeluşul înţelept, dorinţă pe care o nutrea de ceva vreme. În continuare, ne-am lăsat purtaţi pe valurile de intensitate tot mai mică ale energiei acumulată de întâmplarea comică din camera lui Kiti, iar odată cu risipirea ei, a energiei, am realizat subit că suntem oarecum în întârziere, ah, funcţionarea după program, motiv pentru care ne-am legat la priză ca să ne continuăm activităţile de spălare, îmbrăcare tipice dimineţilor noastre din cursul săptămânii fără vacanţe.