Sa razi in miez de noapte. Sau mai bine sa dormi.

E miezul noptii si se doarme din toate părtile. Un mormăit ritmic dinspre partea cealaltă a patului, o sforăială intelectuală dinspre alt dormitor, hmmm, data viitoare cand mi se face poftă de o cafea o sa ma uit la ceas inainte. Măcar dacă mă tinea trează să urmăresc sfârşitul filmului. De citit, nu pot să citesc în dormitor pentru că Felix nici nu concepe să plece în camera lui cu pat cu tot (încă). Şi să-l trezesc nu am chef, mai bine îl las pe el să mă trezească pe mine. Da, dar pentru asta ar trebui să adorm înainte, nu? Să cobor e iarăşi neconvenabil dar şi dificil. Mă ţine ceva legată de pat, un fel de lene dulce, o oboseală blândă şi o durere ilariantă de picioare. Neconvenabil este pentru că degeaba adorm cu telecomanda în mână pentru că apoi trebuie să mă trezesc ca să ajung la culcuşul meu.

***

Ha, ha, ha, ha, astea-s hahaielile care îmi atrag atenţia în noapte că tocmai era să adorm. Adică un fel de aer rece şi aspru în plină iarnă când ieşi din maşină, după ce ai condus câteva ore, ca să te dezmorţeşti la trup şi minte. Sunt eu, omul cu poftă de cafea, e Kiti, fetiţa cu poftă de râs hodoronc-tronc. Acum mi-e somn iar ea vrea să râdem. Înainte nu mi-era defel somn iar ea dormea adânc. Taci din gură, ha ha ha, du-te la tine în cameră, ha ha ha, sunt obosită şi mi-e somn, ha ha ha. Cocoţată lângă tati al ei, Kiti are chef de râs. Îl trimit pe tati să sforăie liniştit în altă cameră şi sper astfel să îi ţin capul lui Kiti lipit de al meu, aşa cum îi place ei să doarmă dimineaţa. Hahaielile se transformă în hlizeli mai rare şi mai delicate, de ar adormi odată!

***

Reuşesc totuşi să adorm şi să dorm puţin sau aşa mi se pare şi asta numai fiindcă şi Kiti o face. Mă ridic să sper că ceasul îmi arată încă o oră sau două de noapte, ceasul de pe ecranul telefonului îmi aprobă intenţia de a mai dormi puţin, e patru fără cinci însă Kiti mă simte, deschide ochii odată cu ridicarea capului de pe pernă şi...începe să râdă. Cred ca râde de mine, aş râde şi eu cu ea de mine dacă n-aş pica de somn.

***

La şase jumate dimineaţa sunt ca nouă, aşa funcţionez eu dintotdeauna. Kiti s-a alăturat grupului sforăitor, e în camera ei, oare cum am reuşit, din fericire nu are şcoală şi pot să o las să se odihnească după distracţia de azi-noapte.

***

Felix e convins că vine iarna mâine. Şi când eram eu mică iarna venea brusc într-o noapte. Te culcai toamna şi te trezeai cu iarnă cât vedeai cu ochii, ce bucurie! L-a văzut pe Moş Crăciun într-un autobuz, apoi într-un avion, într-o maşină, pe o motocicletă, toţi sub formă de globuri multicolore şi strălucitoare. Hmmm, 'eu vreau să vină cu sania!'.

***

Mai sunt doua ore si mai bine pana la miezul noptii. Se schimba oare anotimpul asa cum isi schimba si azi statutul in ieri, precum ar vrea Felix? Probabil ca nu chiar acum dar in curand.