luni, 3 august 2015

Cățelușul de pluș mușcă

E veselă Kiti și... a fost mușcată de un câine, aud la telefon, dar tonul glasului ce-mi vorbește îmi spune să rămân la partea cu veselia. Rămân, însă nu mai mult de câteva secunde, întrucât am nevoie de mai multe amănunte, pe care A. nu mi le poate da. Dau niște telefoane și aflu repede să stau calmă, fiindcă câinele aparține unui cunoscut, este vaccinat, iar Kiti nu dă semne că ar avea vreo durere, ea are doar curiozitatea nestăpânită de a se tot analiza la degețelul implicat, cred și eu. După ce ajunge Kiti acasă și îi spăl bine suprafața întreruptă de piele, refac scena incidentului în minte și o văd pe Kiti cum iese din camera de dans în holul larg, unde zace nelalocul ei într-un colț o jucărie albă, pufoasă, o văd cum se îndreaptă cu pas hotărât către cățelul de pluș pentru a-l arunca în sacul de jucării, căci nu se poate trăi liniștit într-o încăpere dezordonată, ce Dumnezeu, cum ridică câinele de o ureche până la nivelul umerilor ei și cum în zbor câinele prinde viață și mai prinde și un degețel de-al fetei între dinți, mai degrabă din sperietura grozavă ce l-a trezit, decât din vreo genă recesivă de fiară feroce, și o mai văd pe Kiti, revoltându-se din două vorbe, apoi resemnată, înțelegând măcar la nivel intuitiv că pe undeva ea este vinovată de întâmplare, ham.

Către sfârșitul săptămânii trecute s-a făcut un echilibru bun pe pământurile astea, în sfârșit a plouat și a plouat în liniște, cum e ploaia cea mai frumoasă din lume, bogată, așezată, temeinică, să cuprindă complet, apoi să dea viață bună și frumoasă. Și ne-a reunit și pe noi, oamenii, cu noi înșine, căci ne pierdusem în fierbințeală și rătăcisem destul ademeniți de Morgane închipuite, abia acum înțeleg de ce mi-a fost atât de bine după ploaie. Doar bicicletelor de oraș le-a venit mai greu în mijlocul câmpului să se împace cu lipsa de frivolitate a ploii. Eh, niște mofturoase!



2 comentarii:

Loredana spunea...

Draguta de ea, imi inchipui cum a crezut ea ca bietul catelus e o jucarioara. Trebuie sa fi fost memorabil momentul. Imi pare rau de degetelul crampotit!

MihaelaMaria spunea...

intr-adevar, memorabil, mi-e mila de degetelul ei, dar si de urechiusa bietului catelus :)