Ador nopțile mișcătoare în jurul casei, nicio pasăre cântătoare a nopții nu mă mai sperie, nici vântul nervos ce aruncă draperia rotund deasupra noastră în capul somnoros al dimineții întunecate sau ploaia sănătoasă de care îmi este dor, dinamica tainică a nopții îmi ține gândurile în simplitate, neintuitive, fără excese și călăuze intruzive prin desișul minții, doar într-o bună conviețuire cu mine însămi, cu corpul meu mângâiat de câte-o adiere prin fereastra larg deschisă și cu sufletul mereu grijitor, toată această zvâcnire a nopții mă liniștește, leaganandu-mă binevoitor și curgător pe brațe, cum ar face-o apa cristalină a unui izvor pe dinăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu