marți, 1 iulie 2014

Întâi - ritmarea cu starea de vacanță

Diminețile de vacanță incipientă par să ni se așeze mulțumitor. Tot devreme ne trezim, dar devreme în timp de vacanță are un iz dulce-molatic, fiindcă îi lipsește zoreala. Băieții nu apucă să se tachineze prea mult; pe terenul de tenis, unde își fac înviorarea, mai degrabă se îmbrățișează decât se necăjesc, deoarece a sosit vremea să se înfrunte sportiv, ca tenismeni, chiar dacă încă nu o fac și echilibrat în ceea ce privește abilitățile tehnice și fizice. Cam jumătate de oră pentru gratitudine îmi dau băieții cu înviorarea lor, căci în răstimp, îmi desăvârșesc profilul de vitalitate al zilei, alintându-mă în brațele tot mai cuprinzătoare și mai ferme ale fiicei mele. Cu vântul răcoros de după ploaia nopții, astăzi, sub cerul liber, cu atât mai mult sunt recunoscătoare. Apoi Horica rămâne puțin în urma noastră, fiindcă noi înaintăm către neobosita școală a fetei, ei nu i se îngăduie foarte multă vacanță, acolo Felix este în largul lui, iar Kiti, deasemenea. Astăzi descopăr o Kiti capabilă să lanseze corect și la distanță apreciabilă o minge către mine, descopăr totodată și o vagă urmă de bucurie în gest, doar răbdarea îi lipsește, dar pentru asta mă folosesc de mult uzata numărătoare. Două îmbrățișări adânci, ca să ne țină până spre seară, delimitează o altă unitate de împrejurări, când Felix reintră pe terenul de tenis, de data asta alături de copii de vârsta lui.

Vara asta neobișnuit de umedă îmi amintește de verile noastre slovene, în care trandafirii creșteau în tufe înalte și dese și toată grădina de flori făcea aidoma rozelor, strălucea de frumusețe, iar pământul rodnic plesnea de sănătate, de l-a vrăjit pe micul Horica cu nenumăratele tractoare pe care câmpul îmbelșugat le tot cerea. Cert este că grădina noastră nesofisticată n-a atins nicicând un grad de adorație mai mare din partea noastră decât o face astăzi, și numai datorită ploilor ce cad cu generozitate sfântă.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-a placut inceputul si finalul despre cele doua gradini. Insa cuprinsul n-a fost pe masura titlului, decat poate pentru tatic, noi cei din afara am ramas cu semne de intrebare.

MihaelaMaria spunea...

trebuie sa recunosc ca mi se mai intampla sa nu armonizez cuprinsul cu titlul, mi-ar placea insa sa o fac mereu :)

ce sa zic, imi pare rau cand devin prea criptica, deasemenea ma invinuiesc cand sunt prea explicita, ma scuz prin faptul ca uneori am mici pauze de completat in jurnal :)