Sangvin

Citesc niște articole pe tema ethics of enhancement of human beings (etica îmbunătățirii genetice și morale a ființei omenești) și mi-este foarte greu să o fac doar cu partea logică a minții, fiindca...sunt om (unii ar completa, om prost). Nu insist, prefer să caut roșul sângeriu din grădina mea. Ah, îl găsesc anemic-în căpșuna cea mai curajoasă, hiperemic-în macii din jurul grădinii, cu un aer de noblețe-în trandafirul imperial și iarăși palid-în hortensia-copilă. Astăzi sunt mai îndrăzneață, de aceea gândesc roșu. Mă ajută și observația pe care medicul o face când îmi descoperă neastâmpărul în pulsul ridicat, 'aveti niște artere cerebrale foarte frumoase'. Bineînțeles, completează iubitul, ți-am spus că ești frumoasă, apoi celebrul și întotdeauna amuzantul, 'ia-ți un cadouaș'. Hihihi. Cadouaș nu vreau să-mi iau decât din bucuria vieții fremătătoare din jurul meu, poate și din ceva tenis de la Paris în aceste zile. În rest, cât se naște roșul, singur, neaugmentat, în natură, mă simt moral cumva în siguranță. Ziceam, dară, să nu insist.