marți, 27 mai 2014

Grădinițe

Mi-a adus mama vreo treizeci de plăntuțe de roșii și ardei, le-am pus aseară în pământ, bodogănind continuu de ciuda țânțarilor și a broboanelor de transpirație care îmi gâdilau fruntea. De fapt, înjurând. Nu-mi place să plantez roșii, este prea monoton, însă sunt cam singurele legume pe care țin să le creștem acasă. De dimineață am bătut aracii în pământ. Operațiunea asta este partea distractivă a grădinăritului. Lovești cu năduf bețele cu ciocanul și cu fiecare bătaie în parte te eliberezi de mânia răsfățată pe care ai strâns-o, aplecată fiind cu nasul în pământ și ținând prizoniere mâinile în mănușile pline de noroi, cât mai departe de trupul dornic de atingerea lor salvatoare. 
  
Felix apare dis-de-dimineață lângă mine în pat și vrea să afle pe ce tip de caiete va scrie când va avea vârsta lui Horica, pentru că miss le-a spus că vor trece în curând la caiete tip II. Îi răspund că la liceu nu va mai conta pe ce caiete va scrie, ci ce va scrie în caiete. Bineînțeles că mă întreabă în continuare, de ce? Tot aude despre teze și ne anunță că și pe el îl așteaptă două teste finale, la matematică și la română. Continuă cu tema școlii. Ce mai învățăm la română până la liceu, doar am terminat literele? Apoi mă roagă să îi mai enumăr o data zilele anului, adică lunile, da? Îmi povestește că, atunci când s-a trezit și s-a ridicat să vină la mine, Horica l-a păcălit că este douăsprezece noaptea, ca să mai rămână lângă el, însă Felix a observat imediat câteva lucruri: că soarele aproape împingea cu lumina lui draperia colorată, că vreo două-trei animale de pluș erau pe jos, semn cert că a trecut ceva timp din noapte ca acestea să ajungă acolo și că păsările cântau altfel decât în noapte, de aceea i-a ignorat fratelelui mai mare păcăleala și i-a urat un 'pa' condescendent. 

O strâng pe Kiti de obrăjorii pufoși și îi spun că este frumoasă. Știi asta, Kiti? O întreb, apoi o îndemn către aroganță, rugând-o să-mi arate cu un gest cu brațele cât este de frumoasă. Dar Kiti nu este înfumurată, nu are cum să fie, așa că, din delicatețea făpturii ei scoate un gest potrivit cu ea însăși, anume, cu degetul arătător îmi atinge ușor, ca o adiere, nasul. Felix izbucnește în râs, iar Kiti îl acompaniază candid. 




Niciun comentariu: