O ușoară stare febrilă și trezitul brusc din somn îl fac pe Felix să delireze; delirul ne sperie, pornim automat cu întrebările aiuritoare de autocalmare, cum te cheamă, câți ani ai, cine sunt eu și altele. Felix visează încă, plânge în somn și răspunde necenzurat de starea de conștiență, el are doi ani și mai are ceva răspunsuri păsărești, pe care ni le dă. Coborâm cu el în brațe, este înfofolit în două pături groase și îl culcăm pe canapeaua din camera de zi. Horica ne vede îngrijorarea, ceva mai mare pe chipul tatălui său, și încearcă să ne liniștească, ah, și eu am pățit-o de atâtea ori, însă Cătă își continuă tirul de întrebări. Îngenunchiat, îl privește pe Felix în ochi și îl întreabă, Horia, cum îl cheamă pe fratele tău? Felix se trezește între timp și ne privește uimit, parcă întrebându-ne, tati delirează?, apoi adoarme liniștit la loc.
În mașină. Felix ne întreabă dacă vrem să aflăm de ce îi place atât de mult piesa Riders On The Storm, apoi, după ce ne declarăm interesul pentru aflarea răspunsului, ne spune motivul. De fapt sunt două, un câine și o găină. Felix explică, fiindcă versurile sunt despre un câine, 'like a dog without a bone', și despre o găină, 'you gotta love your hen'. Ha, ha, ha, zic amuzată, o călătorie la fermă într-o zi ploioasă! He, he, he, zice Horica exigent, să asculte mai bine versurile! Apoi, pentru a echilibra tensiunea, îi amintesc lui Horica bancul de tocilari cu care ne tot sâcâie de două zile, Horica, știi bancul cu heliu? Evident, îl știe, fiindcă îmi răspunde și mie la fel: He, He, He.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu