Cele șaptesprezece grade din aer mă binedispun într-atât încât sunt gata să pornesc către primărie pentru plata impozitelor. Înainte însă, în timp ce echipa lui nea Fane îmi curăță de buruieni rondurile de flori, observ că marele start la viață al florilor s-a dat deja pe dedesubt. Mă amuză expresia acestuia, 'a pornit', cu care vorbește despre fiecare plantă, copac din grădină, pe care ține să mi le arate, mulțumit de propria-i treabă, lalelele au pornit, trandafirii au pornit, chiar și leandrul pare să fi pornit, de aceea îl descoperă cu grijă de sacul cu care l-am apărat de frig peste iarnă. În plin câmpul neferit de vântul răcoros, un fior mă traversează de la picioare către cap, așa încât îmi scade entuziasmul pentru plata datoriilor. Rămânem acasă. Felix, cu mine încă după răceală, aleargă ca un ied pe iarba eliberată de uscăturile obligatorii de după sezonul rece, el ar vrea să îi promit un iepure pentru la vară, eu însă nu pot să-i promit decât din timp în timp priveliștea jocului alert al iepurilor de câmp. Mă aplec deasupra lalelelor, ca să le număr, n-au răsărit încă toate din pământ, mă întreb, oare am îngropat bulbii în poziție corectă, căci îmi amintesc de ziua ploioasă, rece, de toamnă, în care au sosit, tresar de amintirea mâinilor mele înghețate, aflate atunci în grabă mare pentru a împlini sădirea și îmi iert eventuala neatenție cu care aș fi putut îngropa bulbii cu capu-n jos, nu foarte adânc, în pământ. Dar iată-le astăzi, după fericita lor 'pornire', în plină creștere, în sublimă prefacere, domolindu-mi tremurul involuntar de frig și inveselindu-mă cu simpla, dar miraculoasa lor augmentare. Ajung să simt din nou esența celor șaptesprezece grade din termometru, dar aleg să o fac în liniștea de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu