Disclaimer: Dupa o caraghioasa, pentru mine, si intriganta, pentru prietena mea, discutie despre cum imi hranesc eu copiii si sotul, o mica si ingenua disculpare

Imi vine in minte ca mancarea, ca hrana a trupului, nu trebuie sa ma preocupe mai mult decat a o cauta si a o prepara echilibrat, respectand norme simple de igiena alimentatiei. Imi scuz astfel aparenta de dezordine a meselor noastre familiale, in special din timpul saptamanii lucratoare. Cand ii cer mancarii sa ne hraneasca deopotriva trupeste si spiritual, ei bine, atunci prepararea are nevoie de timp si buna dispozitie, de imaginatie si, neaparat, iubire. Din timp in timp pretind mancarii, pe care o asez pe masa aranjata cu grija, ca, in afara de savoarea cu care sa ne incante, sa ne indemne la a ne imbratisa cu ganduri, vorbe, atingeri, bucurie. Adesea acesta este timpul sfarsitului tihnit de saptamana, mai exact timpul pranzului. Nu intru des in bucatarie ca sa stau, dar rar, cand o fac, ador sa impregnez gustul, aroma si imaginea mancarii pe care o creez cu mirodeniile specifice dragostei pe care o port familiei mele.