Felix a renunțat la căciulă, pletele rebele de sub șapcă îi profilează frumos trăsăturile feței.
Înainte să plece, mă întreabă de ce eu nu îl opresc de la sport după răceală, așa cum fac celelalte mame. Mă bâlbâi, dar după bâlbâială îi zic despre gravitatea răcelilor.
Și Kiti e plină de întrebări în dimineața asta, ea se miră de ce nu pornește alarma atunci când pătrunde în zona senzorilor. Realizăm că este o întrebare bună, de aceea testăm sistemul. Alarmăm vecinătatea, apoi îi zâmbim, ca s-o liniștim.
Kiti pornește în primăvară în cizmele îmblănite, cizmarii n-au ateliere în malluri.
Xoco stă tolănită în fânul strâns din grădină, se acoperă aproape pe întreg corpul cu el. Copiii o strigă, cățeaua nu schițează niciun zâmbet. Mă apropii de ea îngrijorată, când ridică capul leneș către mine. Îmi cer scuze că am deranjat-o și plec mai departe.
Sunt nemulțumită fiindcă am uitat să-i cer lui Cătă buletinul, necesar pentru a-i ridica actele lui Kiti, dar nu trec nici douzeci de minute și acesta bate la ușă, și-a uitat telefonul acasă. Îi dau repede telefonul, îi cer buletinul și scăpăm amândoi de nemulțumiri.
Horica este treaz de două ore, învață la fizică și la chimie. Are poftă de învățat, fiindcă îi place cum i s-a așezat în dimineața asta părul. Când este mulțumit poartă cămașă. Ar fi și mai mulțumit dacă i-am lua lentile de contact.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu