Dimineață albastră

Brrr, jerseu sub sacou, întreb, fiindcă eu sunt eu, iar el e el, fără jerseu, îmi zice ferm, iar eu înregistrez. Dimineața este albastră, însă vântul pătrunzător nu îi afectează culoarea, de aceea iau în considerare un strat în plus. Cu Kiti nu merge așa treaba. Orice strat în minus îi lasă loc pentru o mică bucurie. Uite altă neasemănare între unii și alții: bunăstarea definită independent de temperatura ambientală. Pe cale de a deveni inacceptabil. Totuși septembrie, dimineață albastră, grad mediu de toleranță.  

  

Grad mare de intoleranță în altă circumstanță. Omul nu are incertitudini atunci când evaluează (ne)critic împrejurările în care nici prin gând nu-i trece să se pună pe sine. Iată o mostră de astfel de apreciere: nu poți să arunci atâția bani pe fereastră pentru un copil cu handicap grav. Nu poți, desigur, dar, Doamne, ferește să poți! Albastrul dimineții nu este afectat de vântul pătrunzător de vanitate. 

  

Surioara mea, zebra, zice Felix deodată, ca și cum ar începe o poezie sau o poveste. Hăinuța ei scurtă, dungată, bicoloră sau necolora, ce îi îmbracă fetiței trupul zvelt, îi inspiră băiatului o zebră. Și Felix poartă pantaloni, pantofi, sacou închise la culoare și tricou polo alb. Împreună, cu ajutorul băiatului, îmi inspiră doi căluți vărgați și blânzi la trap în dimineața albastră.  

  

Cum este la liceu, zic, apoi aflu, dar nu am să divulg aici prima impresie. Spun doar, cu îngâmfarea pe care o blamez eu însămi, că în prima zi din viața de licean impresiile pot fi, chiar sunt adesea, înșelătoare. De aceea propun deocamdată un 'stai calm și nu fuma pasiv'!