De ce trebuie să port două cravate deodată? Sau prima mea zi de școlar

Nu ridică două degete pentru a răspunde la lecție, încă este supărat pe școală, fiindcă îi impune ce să facă, ci se joacă cu un breloc. Își poartă cravata curios de efectul asupra celorlalți și ca pe o răsplată pentru creșterea sa imanentă. Din timp în timp trage de capătul subțire al cravatei, ascuns sub corpul propriu-zis al ei, și mă întreabă de ce are două cravate. Eu nu-i mai răspund serios, acum, pentru ca să tragă și Kiti de ceva. Nu se simte cel mai confortabil în cămașă și cravată, însă reușește să jongleze ca o maimuțică pe aparatele de gimnastică din curtea școlii. Profesorul de engleză face o scurtă conversație cu el, Felix se simte important, nu este cravata motivul. Profesorul de sport îi admiră ceasul de la mâna dreaptă și brățara de la mâna stângă, știam eu că o să-i placă, îmi povestește băiatul. A început și băiatul mic clasa întâi, iar cum se tot arată, grijuliu, îmi reamintește de echipamentul de sport, 'dar tenișii i-ai pus'. Da, i-am pus, și am mai pus pe lângă ei un strop de bucurie și încredere nouă din preaplinul meu emoțional, așa, de drag și de gând bun la nou început, copil scump!