Colecție nouă, toamnă-primăvară

Am dat cu nasul de toamna roz și m-am găsit deodată plină de zel. Am ieșit în grădină, am privit-o îndelung și mi-am spus, acestei grădini îi lipsește un loc pentru lalelele visurilor mele. Fac o paranteză ca să spun că genitivul 'visurilor' este o marcă verbală a familiei noastre, venită din copilăria mică a băiatului mare, care, tânjind încă de pe atunci la o bucată de sfoară albastră din Ikea, a vrut să ne transmită ardoarea cu care își dorea sfoara prin expresia 'dar este sfoara visurilor mele'. Revin. Nici nu-mi dau seama cum au trecut deja trei ani peste petecul nostru de pământ, trei ani și nicio lalea. Adică trei ani și nicio lalea! (semnul exclamarii, adica, !) Tati al copiilor îmi înțelege capriciile, așadar nu are cum să nu îmi înțeleagă nevoile. Nevoile mele estetice grădinărești includ necesar măcar câteva lalele. Asadar tati acesta despre care spun a luat lopata și mi-a construit un rond. Eu l-am dichisit pe dinafară, i-am rătăcit simetric în adâncime, deocamdată, doar câțiva bulbi de lalele și l-am numit, rondul de toamnă. Astăzi grădina noastră te întâmpină echilibrat, stânga-dreapta, cu rondul de toamnă-primăvară și cu rondul de primăvară-vară. Apoi am chemat toată familia în fața ușii de la intrare, ca să ii cerșesc câteva unde de admirație. De bucurie pentru că am fost atinsă de ceva vibrații bune, am preparat rapid o tartă cu zmeură. Mie mi-a plăcut.