miercuri, 31 iulie 2013

"Have a Felix day today!"*

Dimineață răcoroasă. Pașii fini ai copilașului mă trezesc imediat cum îi face, se cuibărește la pieptul meu chiar în clipa în care simt răcoarea. A avut un coșmar, mi-a zis, apoi a adormit deodată. Nu-mi plac trezirile neașteptate ale copiilor, mă fac să mă gândesc la boală, dar copilul nu este cald, așadar adorm și eu cu el în brațe.

Mai încolo, la micul dejun, ne povestim unii altora visele. Felix nu-și mai amintește de niciun coșmar. Gemul de zmeură este prea parfumat pentru viziuni onirice înfricoșătoare. Kiti a visat frumos sau n-a visat nimic.

Și mai târziu, tot dimineață. Cine este domnul ăsta din statuie, întreabă. După ce află răspunsul, exclamă amuzat și drăgăstos, ooooo, piațeta regelui Mihăiță! Apoi se revoltă că regele a fost alungat și creează spontan o poveste cu tatăl lui Spotu-dinozaur, rege el însuși, forțat să abdice de la tron, dar ajutat de o armată de puișori de-ai săi, conduși de Spotu cu cei patru frați gemeni ai săi, Spotu-nord, Spotu-est, Spotu-sud și Spotu-vest, care a capturat și anihilat forța răului, reprezentată de o trupă de extratereștri hoți, pe care i-a închis într-o temniță în care, prin nu știu ce tehnică avansată nepământeană, li s-au inoculat comportamente și obiceiuri de găină. Zicând asta, bineinteles că face legătura și cu Kiti, poate chiar Kiti să fi constituit sursa ideii, întrucât la veselie, Kiti scoate câte un cotcodăcit de care mereu ne amuzăm. Așadar presupune că surioara sa este de fapt un extraterestru hoț spion sub acoperire.


Încă dimineață. Kiti pășește veselă în centru. Mai apoi ajung cu Felix la terenurile de tenis, unde Horica joacă tenis deja de o oră. O bunică venită cu nepotul ei sporovăiește în voie. O surprind cu explicația pe care mi-o cere, atunci când vrea să afle cum de Horica se află deja la terenuri, iar eu abia am sosit. Nu înțelege unde am dus-o eu pe Kiti astăzi, miercuri. Și eu sunt tot la fel de surprinsă, chiar dacă nu este pentru prima oară când cineva îmi sugerează că ar fi bine să dăm copilul cu probleme. Bunica își imaginase că o ducem pe Kiti într-un loc în care doar o vizităm uneori. Îi explic politicos că nu aș face așa ceva, că centrul pe care îl frecventează este un fel de școală cu program lung, că este tot copilul meu precum Felix și Horica. Schimb subiectul. Bunica îl lasă schimbat, și-așa se pare că tărâmul ăsta îi este unul inconfortabil.

După tenis. Ce mâncăm la prânz, vor să știe băieții. Pește? Oooooo, daaaaaaa!


*urarea lui tati.




2 comentarii:

Alexandra spunea...

Adorabila zi! Intr-o paranteza, zilele astea am conversat si eu mult cu Tedi pe tema regelui Mihaita, si Tedi este indignat ca a fost fortat sa abdice si face scenete cu Antonescu, cu Dr. Petru Groza, cu Vishinski (asta-i numele correct? ;-) Altfel, bunicile astea sunt inca omniprezente.

MihaelaMaria spunea...

da, da, tot din indignare s-a pornit si Felix :)

si da, bunicile sunt pe metereze vigilente si cateodata intolerante :))