Acumulez pe zi ce trece mai multă frustrare legată de școală. Școala publică românească este un sistem centripetal amețitor, în care odată ce ai intrat, devii victima forței sale năucitoare, pentru că te va lua și te va înfunda subtil în măruntaiele lui. În cursa circulară nebună în care te vei găsi neașteptat, vei fi inițial izbit de pereții aparent transparenți ai sistemului, ceea ce îți va conferi o falsă senzație de deschidere, urmând ca pe măsură ce semestrele se vor fi scurs, să te găsești dintr-odată strâns înfășurat în intestinele subțiri, lungi și încâlcite ale lui.
Tu, ca hrană a sistemului, ești încă în plină și acerbă pregătire pentru a fi digerat cu scopul supraviețuirii lui, nu a ta, așadar nu ești încă sufocat și mai ai vagi resurse și premise pentru evadare și schimbare. Numai că ești doar o părticică infimă din masa albicioasă, semilichidă, dezgustătoare, ce își așteaptă devenirea, ești acea parte nesemnificativă care înțelege că în realitate devenirea nu este decât o metabolizare francă, lipsită de interes pentru substanța din care tu ești făcut. Tu reprezinți energie pentru sistem, iar puterea pe care energia ta o dezvoltă este utilizată fără respect și fără interes. Ești hrană sățioasă pentru sistemul adult hrăpăreț în care ai intrat, dar ai încă șansa la respirație aerobă, pentru că mai poți să zărești intrarea luminoasă a tunelului în care te-ai scufundat.
Drumul lung de până acum ți-a fost de-ajuns pentru lamentare, dacă lamentările ți-ar subția trupul de fiecare dată, ai fi deja invizibil. Este vremea să înțelegi că ai în tine o mică sursă de substanțe cu calități emetice, sursă care se dezvăluie doar după învoiala primordială, cea cu tine însuți. Ești puternic, ești o scânteie cu puteri declanșatoare de incendii.
Ăsta e un strigăt de revoltă, nu e lamentare. Vremea pentru lamentare a trecut, e cazul să provocăm un mare reflux intestinal. Scuipă și tu toxina!
4 comentarii:
e o porcarie unde-ti iei repetati pumni in cap, cum incerci sa te ridici un pic, sa fii tu, sa fii altfel. Asta din amintirile mele, mi se strange stomacul numai cand ma gandesc la copiii mei. Another brick in the wall
ce e si mai trist decat pumnii in cap (pt ca, sa zicem, pe astia i-ai mai putea anihila) este faptul ca ai impresia ca te lovesti de un zid, vorbele tale nu sunt intelese, sunt apreciate ca atacuri personale etc. e greu...
Ah, intotdeauna sunt considerate atacuri personale, si nu doar in invatamant.
Vad asta intr-o multime de alte locuri. Imi pare o tara de educatie / generatie. Si-o vad, momentan, enorm de greu de vindecat. (nu ca asta ar trebui sa ne opreasca sa incercam...)
Mi se face rau cand ma gandesc ce ma asteapta peste 1 an (cand, nu-i asa, o sa intru in circul numit clasa pregatitoare)
sa stii ca, neparadoxal, unii ce ar citi ce am scris, ar zice ca aberez, ca de fapt lucrurile nu sunt atat de grave, din pacate, in ciuda faptului ca nu vreau sa iesi speriata de aici, e bine sa fim pregatiti sa reactionam
Trimiteți un comentariu