luni, 21 mai 2012

Încrederea

Săptămâna trecută-foarte bună. Venită după alta, plină de neliniști și anxietate, ce a culminat cu un sfârșit dezastruos, săptămâna ce s-a încheiat a venit plină de recompense pentru noi, familia lui Kiti. O dată, tristețile neîmpărtășite ale fetiței noastre, apoi, temerile și emoțiile pentru noul ei început, ce amestec exploziv de trăiri în sufletele noastre!

Nu îmi amintesc să mă fi lăsat copleșită de treptele firești ale vieții peste care am pășit cu copiii, în devenirile lor. O primă zi de grădiniță, o primă zi de școală, o primă lecție de chitară, un prim premiu, altă primă zi de grădiniță și tot așa. Dar iată că ne aștepta, numai în două zile, o nouă primă zi de școală, pentru Kiti acum, adică nu cea mai simplă primă zi din lume, ci una care să aducă și o primă experiență pozitivă pentru toată lumea, Kiti și viitorii ei terapeuți. Căci și ei, cu toată înțelegerea și empatia cu care sunt înzestrați, sunt oameni cu impresii, cu temeri. Dar săptămâna trecută e chiar așa cum e, adică trecută, deci și săptămâna noastră de frustrări, anterioară celei trecute, e și ea dusă, de aceea ce sens are să mă mai necăjesc cu ea?

Kiti a fost strălucitoare! Întreaga săptămână! A știut să râdă și să zâmbească noilor ei viitori prieteni, a intrat în rutina inedită cu ușurință și bucurie, a fost îmbrățișată cu drag acolo. Se simte bine, își găsește liniștea dacă e cazul și, foarte important, învață lucruri. Încă de marți, a doua zi în noua școală, a venit acasă cu un gest necunoscut. În fața dulapului cu bunătățile ei favorite, cu zâmbet delicat și o schiță de cuvânt rostit, Kiti și-a flexat antebrațul drept pe braț, iar cu mâna stângă și-a atins cotul drept. Am înțeles că vrea un biscuite, însă gestul a venit natural și ușor caraghios dinspre ea, noi l-am primit duios și amuzați. De atunic, Kiti îl repetă des, așa de des precum își dorește gustarea favorită, iar noi, ceilalți, o îmbrățișăm de drag și râdem, tot cu drag, când o vedem atât de silitoare, cu lecția învățată. Nu mai spun, ba spun, ce motiv solid de distracție e pentru băieți, care aflați la masă în stânga și în dreapta lui Kiti, o imită pe rând în tăcere, cerându-ne biscuiți prin limbajul semnelor.

Și ca întotdeauna îmi spun, nu uita niciodată să ai încredere!

2 comentarii:

Lola spunea...

Nu uita niciodata sa ai incredere, sper din suflet ca aici sa fie pentru Kiti locul unde se va simti la fel de bine si iubita ca in familia ei.

MihaelaMaria spunea...

Multumesc, Lola, asa speram si noi!