Purtată în timp de simțul olfactiv

Am cumpărat trei bujori de la o femeie în vârstă, ce stătea cu un snop de bujori la colțul străzii, aș fi luat mai mulți, dar nu aveam decât trei lei în buzunar. Mai târziu, la un semafor, un bătrân se ascundea de florăresele de la Universitate cu un coș plin de bujori proaspăt culeși, i-am cerut și lui șase bujori, căci știam de cei șase lei rămăși în torpedou. Mi-a dat șase bujori din coș și un compliment din mânecă, "poftim, frumoaso!".

Cu nouă bujori în brațe și stimulată atât de izul excesiv și heterogen de ziduri îmbătrânite, dar și de parfumul florilor mele adus parcă de vânt din grădinile boierești ale secolelor trecute, mi-am văzut din exterior pașii pe caldarâmul centrului vechi, mă vedeam studenta provincială de altădată, așteptând în fața intrării impunătoare a Universității dinspre strada Academiei, cu emoția primelor zile de studenție ascunsă stângaci sub un strat inutil și ridicol de pudră, cutie de pudră în care scăpasem lacom, precum pisica în farfuria cu lapte și, tot ca felina cu mustățile încărcate cu lapte, mă procopsisem și eu cu o mască de bufon pe față, expusă batjocorii noilor mei colegi. Am zâmbit în gând și în realitate, imaginea mea de atunci în ochii mei de acum era plină de duioșie.