Ne jucăm. Fiindcă e vară deja, încă dinainte de a începe luna mai e vară, iar Kiti zâmbește mai ușor. Doar Horica se joacă astăzi mai puțin, îl așteaptă o teză la limba română mâine, însă, chiar și el, profită de fiecare pauză să fugă nestingherit afară.
E prima vară, ce bine că e vară deja, de când ne-am mutat la casă, când gestul de a ne urca pe bicicletă și de a ieși pe poarta casei este la fel de firesc și simplu precum acela de a te întoarce seara acasă. Fără teamă de câini sau insecte, fără pregătiri și planuri, pur și simplu cu elan, bucurie și hainele de pe noi.
Libertate. Acea stare sublimă de uitare a convențiilor, complement al vieții împlinite și al fericirii. Să simți gustul libertății. Să te lași câte o clipă în voia ta și numai a ta. Mai aproape de tine.
Învățarea vine și cu ceva privare de libertate. Pe doar două roți, drumul de parcurs devine șerpuit, capul apare nefiresc de mare și deformat, copilul care ocupă șeaua își plânge alintat de milă, necontenind cu 'mami, eu nu pot să țin ghidonul drept', 'as vrea să învăț pe bicicletă când nu mai am cinci ani'. Copilul înaintează singur în echilibru, dar lui nu îi lipsește putința de echilibrare, la fel cum nici bebelușului nu îi lipsește această capacitate, copilului îi mai trebuie încredere și timp. Mai ales timp. Timp pentru libertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu