Am indepartat fara graba scamele dintre degetele

E in cada, sta in picioare. Tine in mana dreapta dusul, jetul puternic de apa calda ii inteapa degetelele de la picioare. E vesel si preocupat. Scamele inchise la culoare, desprinse din sosetele abandonate pe jos in coltul baii, se strecoara fascinant printre degete, pornesc intr-o serie de rotiri concentrice, alunecand odata cu jetul de apa spre coloana de scurgere din podea. Apoi dispar. E un mielusel, mic, fara grasime, cu muschiuleti delicati acoperiti de o piele curata, desi e inainte de baie. Bucuria jocului cu scamele dintre degetele nu este ingreunata nici de oboseala primei zile de gradinita de dupa vacanta, nici de senzatia usoara de tremur de frig pe care si eu o simt, desi sunt imbracata, dar nici de vreo alta grija, cum e graba, grija mea de seara cu seara. Bucuria, ca si tristetea, se simte deplin, deoarece jocul este pasiunea desavarsita si definitorie a copilului. Degeaba vin eu cu preocuparea mea sa termin cat mai repede cu imbaiatul copiilor, copilul nu imi va intelege si nici nu imi va aproba graba ce ma mana de la spate. Asadar, il las sa-si numere rotocoalele si sa fie vesel. Ma asez pe vasul de wc si il astept cu rabdare. Nici nu ma vede, atat de preocupat este cu jocul lui. Dar ma insel, copilul vede linistea din aer sau o simte. Desi pare in lumea lui de copil, stie ca sunt acolo si ca ii respect bucuria. Copiii sunt sensibili si empatici. Ridica ochii dinspre propriile-i degetele de la picioare, imi zambeste candid si ma mangaie cu o vorba: mami, tu stii ca n-am cunoscut in viata mea vreo mamica mai frumoasa decat tine?