Răbdarea. Cea mai complexă aptitudine a unei mame, antrenată subtil încă dinainte de a-și îmbrățișa pruncul pentru întâia oară și învățată într-un continuum uluitor. Expresia sublimă a iubirii de mamă și testul esențial al bunătății și blândeții ei.
Mama învață răbdarea din intuiție și greșeală, din durere și bucurie. Mama învață răbdarea cu pasiune și speranță, plângând, dar și râzând. Mama învață să rabde de la copilul ei. Copilul îi este educatorul absolut, fericită e mama care află aceasta. Când copilul este un prunc în fașă, mama rabdă, dar încă nu știe că o face. Când copilul merge în două picioare, mama începe să înțeleagă. În fața copilului devenit adolescent, mama își testează cu febrilitate abilitatea ce o definește. Răbdarea e în ea, în mama iubitoare, dă-i șansa să crească mai mare!
3 comentarii:
frumosi eroi si mai important ca sunt ai tai
...si tata?
despre tata, sa scrie un tata, ce zici?
Trimiteți un comentariu