sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Mâinile-buzunare de energie vitală

Mâinile în buzunare, repede! Sunt sloiuri de gheață, roșii și moi, atingerea lor îmi dă fiori ascuțiți. E îmbrăcată bine, dar diminețile de noiembrie ne avertizează, iarna nu e departe, mai ales când miros atât de fragrant a zăpadă.

Sau, mai bine, lasă-ți mâinile în mâinile mele! Poate nu știi, dar ei nu îi vine ușor să se lase atinsă oricând și oricum. Uneori nici dârdâiala cea mai clănțănită nu îi ține plapuma pe trupul cu piele zbârlită de după dușurile perfect rânduite ale serilor. Dar apoi mână în mână, cât poate fi de greu de îndurat câteodată! De aceea insist cu palmele deschise, hai, lasă-ți-le să cadă aici, nu le forțez, o alarmează întotdeauna forța. Mi-o amintesc din timpuri când ne zâmbea cu toți dinții de lapte zbătându-se energic și încercând să înlăture strânsoarea neavenită a terapeutei începătoare, apoi escaladând furia într-un urlet de neputință și iarăși într-unul de izbândă când și-a învins paradoxal temnicierul trupului ei și încă regret docilitatea-mi prostească și lipsa-mi de fermitate cu care să stopez din fașă asemenea încercare, mai cu seamă că știam și știu de multe ori cum simte ea. Ca atare, nu o împing cu mâinile într-ale mele, ci o las pe ea să vină sfioasă spre mine, pentru că știu din nou că odată ajunsă acolo, ceva, un magnetism bătrân, dar sănătos, o va ține în loc.

Stăm câteva minute încremenite, execut cu măiestrie exercițiul încremenirii cu pruncul în brațe încă de când ea mi l-a cerut repetat și explicit, cu scâncete și cu suspine, de puteam să jur că nu s-a născut pe pământ prunc plângăcios pe care să nu știu să îl alin, apoi o simt că poate chiar să se bucure de apăsare și îi strâng mânuțele de gheață între palmele mele. Am o stranie percepție a timpului trecător, căci îi mângâi brusc două mâini delicate calde, iar asta îmi confirmă iarăși, în ciuda legilor fizicii care spun că temperatura se schimbă treptat și nu în salturi, certitudinea că simțirea nu se sinchisește de timp.

E rece dimineața în noiembrie și caut să o conving pe Kiti că mâinile înmănușate nu trebuie să fie neapărat de neîndurat.

Niciun comentariu: