joi, 10 noiembrie 2011

Pledoarie pentru a lasa copiii sa vorbeasca


Felix a inceput sa citeasca cuvinte din trei litere, he's a good reader, spune Jon. Citeste toate combinatiile de trei litere de pe masini, ii vad neobisnuita usurinta de a citi intr-un cuvant chiar si aranjamentele de cate trei consoane, usurinta pe care imi place sa o asociez cu faptul ca s-a nascut intr-o tara a carei limba abunda de cuvinte cu (prea) multe consoane. Nu ma tem ca va citi romane pana va incepe scoala, peste aproape doi ani, dar sunt avertizata de jur imprejur ca se va plictisi in clasa intai. In general, asta e un motiv de impaunare printre parintii de gradinitari batrani. Nu e cazul nostru.

Copiii nu se plictisesc in clasa intai fiindca stiu sa citeasca cateva cuvintele si sa scrie niste numere. Copiii nostri se plictisesc in scoala din alte motive. Cel mai frustrant motiv din lista mea virtuala este acela ca ai nostri copii nu sunt lasati sa se exprime liber. Pare mult mai simplu, in definitiv este rezonabil sa vrem simplitate, sa conduci tu, profesorul, lectia in clasa. In adevar, copiii sunt surse inepuizabile si superbe de idei, de teme, de intamplari ce pot, si poate nu ar fi chiar rau, sa insemne schelet de lectie frumoasa la scoala. Cand copilul spune ceva, el creeaza, el ne vorbeste despre sine, ne invata despre mintea de copil. Daca nu il ascultam sau daca ii inhibam dorinta de a ne spune, ne indepartam de fiinta cu trup miniatural si minte cristalina. Ajungem astfel pe taramuri indepartate, aride, triste, pentru ca asa sunt locurile fara copii, de unde ne privim copiii prin ochelari cu lentile hiperajustate, prin care ii vedem mici, viermuiti unii intr-altii, monocolori si greu de deslusit. Strigam si din ultima alveola pulmonara catre ei, ca sa ne auda, iar ei isi strang in palme urechile de teama sa nu surzeasca, atata dizarmonie se naste intre noi.

Dar copiii, impotriva credintei devenita cliseu ca 'scoala omoara copilaria', continua sa se joace. Nu, scoala nu omoara copilaria, ci noi, oamenii mari ai scolii, omoram sadici copilaria. Ne mai si mandrim cu asta, cel care ii stinge mai curand si ultima suflare, devine cel mai apreciat dintre toti. Bravo, felicitari, te imbracam in buchete magnifice de flori si iti croim cale moale si incantatoare de lauri tie, om mare si puternic!

As vrea sa aud mai multe glasuri de copil, jucandu-se si vorbindu-ne despre jocul lor acasa si la scoala. In clasa netulburata nici macar de o suflare, vad prea multi copii cu sufletele golite intempestiv. Cine isi doreste asa ceva in realitate?

***

Intamplare. Haioasa si educativa, in special pentru adulti. Sau intamplare cu copil fara buna-cuviinta, pentru unii. Nu pentru mine, asta-i limpede. Sunt mama copilului "fara rusine". Glumesc.

Gradinitarii joaca de-acuma tenis. Sunt gradinitari batrani. Ei (se) joaca tenis, ca asa e firesc la varsta lor. Primesc note, dar ele nu sunt decat niste ecouri ale numerelor de care au auzit incercand sa-si numere degetelele, apoi sa numere diverse obiecte insiruite. Asadar, nu se sinchisesc prea tare de ele.

Felix arunca racheta de tenis pe jos. Nu e suparat sau nervos, poate doar impulsiv, oare testeaza ceva? Un profesor il vede si il cheama la el, pe ton bland. Asta este un amanunt important, Felix nu raspunde frumos celui care il admonesteaza. Respir usurata, ma bucur pentru profesor ca e linistit. Asadar Felix se apropie zambind de profesor, care il ia de maini si ii spune o poveste. Povestea este despre un moment din copilaria sa mai putin imbelsugata, despre o dorinta puternica de a avea propria lui racheta de tenis, despre o seara in care un angajat al clubului sportiv in care copilul de atunci juca tenis a aprins un foc mare (amanunt fericit care a prelungit inca putin rabdarea lui Felix), foc menit sa arda complet rachete de tenis distruse, din lemn pe atunci, despre disperarea de a scoate din foc o racheta prea uzata a copilului pentru implinirea dorintei. Cam atat a ascultat cuminte povestea copilul de azi, apoi s-a plictisit si s-a smuls zambind din mainile profesorului, fugind vesel la joaca catre o fetita cu codite si gurita larg deschisa de bucurie. Profesorul a ramas dezamagit pentru ca Felix nu a prins morala povestii, am incercat sa il scuz spunand ca e prea mic pentru a intelege atata complexitate.

Ora a continuat linistit, apoi s-a incheiat. Am imbracat baiatul si am iesit salutand amandoi pe fiecare in parte. Cand a ajuns in dreptul profesorului de mai sus, Felix a strigat vesel si fugind, lasandu-ma pe mine in urma cu parere de rau pentru dezamagirea din mimica profesorului: la revedere, racheta arsa! Concluzie? Copilul, obraznic? Nu, nu cred! Copil necuviincios? Nu chiar! Sa fi fost poate mesajul pentru copilul de gradinita prea ambalat? Hmmm.

7 comentarii:

liuba spunea...

scoala se adreseaza copilului 'mediu', este facuta la noi de educatori care nu-si bat capul cu teorii psihologice privind dezv copilului, 'filosofii' ale educatiei. pt ei programa este legea si nu copilul cu potentialul sau, oricit d emult am vorbi de individualizare. Inspectia te analizeaza dupa hirtii si competentele -abia acum cu noua lege- asteptate la fiecare nivel-clasa.. iar in contextul unor resurse umane limitate ( 20--30 de copii la un educator) si slab pregatite, ce sa mai asteptam de la ei in afara de dirijare si uniformizare. Sa nu uitam mentalitatea noastra ca adultul are dreptate , copilul treb sa asculte de el si sa fie ..cuminte!
poate stii povestioara cu educatoarea si copilul (poate pleonastic spus) creativ ; ‘azi vom desena o floare..’ zice ed, si copilul fericit se gindea ca va putea sa faca cea mai frumoasa floare…, iar ea ‘stati ca va arat eu cum se face’,… omoarind in timp orice initiativa a copilului. Asa e si cu alte tipuri de inteligenta.

MihaelaMaria spunea...

da, liuba, asa e, scoala se zice ca e pt copilul 'mediu' , dar mediu din ce punct de vedere, ca oricum nu prea are sens. daca e vorba de un iq mediu, iq pe care oricum nu il testeaza nimeni, ci se apreciaza in functie de familia din care vine, atunci avem de a face cu o contradictie, materia in sine e foarte complexa si prea grea pt copilul 'mediu'.

pe mine ma uimesc tot mai tare invatatorii si parintii copiilor de clase primare, astia isi dau teme unii altora, am vazut nenumarate mamici, bunici, tusici facand teme cu o disperare de a dreptul hilara, ca sa nu ii zic tragicomica. ba chiar in cazul nostru, exista mame ale colegilor lui felix de gradinita care au cerut implorand teme pt copii si le au obtinut.mi le inchipui stand alaturi de copiii lor, cu mana pe mana copiilor si scriind, tremurandu le sufletul in ele de emotie sa nu sara linia. e o nebunie! si daca sunt in halul asta de competitivi, nici nu vreau sa imi imaginez cat de autoritari ar putea sa se poarte cu copiii lor, cat ii inhiba si cat ii domina ca sa obtina ce vor ei, parintii.

cat despre inspectori, asa o conotatie peiorativa are cuvantul asta pt mine, auzi, inspectori, incat mi imaginez inspectand cu fete tampe si fara sa inteleaga nimic in realitate, dar, in prostia lor, taind si spanzurand, patronizand si hotarand destine. si ceilalti, aia inspectati, plecand scarbos fruntile, ah!

zumzi1 spunea...

:)....Singura poveste cu morala care a prins la David e cea cu omul lenes si "muie-ti-s posmagii" :)...Cu un fel de invidie fata de lenesul care prefera moartea mestecatului :)!!! Iar cu politetea...hm...desi detinem o carte cu "bunele maniere" de la varsta de 4 luni (cadou de la soacra - cred ca pt copil, si nu subliminal pt mine ) tot scapa cate un "cheaters" colegilor de tenis care nu tin scorul cum trebuie :)!!!
Cu cititul, daca el poate, ii place, de ce nu? :)!!! Eu am avut noroc de educatori pt David extraordinari care m-au temperat/relaxat si pe mine, si cu ajutorul lor am imbratisat-o si eu pe d-na Montessori, si cum ca copilul trebuie urmat, si nu invers :)

MihaelaMaria spunea...

haha, mi a placut faza cu invidia pt omul lenes:)
cheaters e rezonabil, ieri o fetita mai mare i a spus lui felix prostule la tenis, pt ca asta nu joaca inca propriu zis, mai da si pe langa si horica remarca ca el abia la opt ani auzise cuvantul prost, la scoala. acum, sa nu uitam ca horia facuse scoala in alta tara:)

de scoala nu mi fac probleme, probabil ca de fapt nivelul general va fi ridicat intrucat se practica meditatiile la noi inca din fasha

Aurelia spunea...

Teme?! Cerute, implorate de parinti?
La o adica nu ma mira, zilele trecute discutam cu mamica a doi colegi de-ai Flaviei si imi spunea ca lucreaza, zilnic, fişe, cu ei.
Flavia mi-a spus ca ea nu vrea carti cu fise (de la dna), pe motiv ca "avem destule".
Din cele cumparate n-am lucrat, le-a ascuns de Ilinca si ascunse au ramas :D
In schimb, "ma solicita" pe mine sa facem diverse lucruri manuale pe motiv ca se... plictiseste (in joaca, fireste - chiar si in stare febrila - cred ca eram eu mai molesita de febra ei decat ea).

MihaelaMaria spunea...

pai da, vezi si tu cum e!:(( asta cu teme cerute de parinti e simptomatica pt situatia familiilor cu parinti muncitori aproape toata ziua si cu copii lasati cu educatie cu tot in responsabilitatea scolii. in plus, hipercompetitivitatea ne impinge spre zone absurde si nefiresti.

liuba spunea...

da, asa inteleg eu ca ar intelege ei:)..mediu la inteligenta, asa mai dupa ochi masurata, oricum copil fara capacitati intelectuale, sau de alt fel, deosebite. Dar asta nu inseanmna ca un copil cu inteligenta normala nu trebuie sa parcurga o materie complexa si grea, gindesc, cred, dezvoltatorii de continuturi. Desi, daca nu ma insel, sint mai multe nivele de insusire a acestor continuturi,inclusiv pt copiii mai inceti la invatatura. Oricum, la noi buba mare este la modul de predare mai degraba. Poate ca ma insel la capitolul stufosenia si complexitatea materiei, caci sint cam departe de invatamintul obisnuit de multa vreme.

Iar inspectorii sint si ei cu dosarele lor, caci si ei trebuie sa dea rapoarte mai sus..; deci ii verifica pe profesori in primul rind la documentele 'cerute' , iar activitatea efectiva la clasa e neesentiala; oricum e nerelevanta, pt ca acolo e regie, asadar toata lumea iese ‘bine’, mai ales daca scoala vine cu protocol bun, ii mai si spala masina inspectorului cit el inspecteaza…; scriptele profesorilor trebuie sa fie bine si nu ce se face efectiv cu copiii la casa. Ca doar n-a murit nici un copil din proasta predare, nu? Bacalaureatii nostri sint bine mersi, sanatosi tun:). Si daca efectele proastei instruiri nu se vad imediat, ce conteaza? Doctorii sa-si faca griji, saracii..