Egreta (da, egretă) nu se lasă (încă) pozată cumsecuvine, adică din prim plan. Până la acea dată fericită din viitorul (apropiat sperăm), iat-o în zbor. Egreta, albă şi frumoasă, face parte dintre animalele sălbatice "bune". Ea e bună după criteriul: atâta frumuseţe nu se împarte decât unei fiinţe bune. De aceea, pe ea nu o serveşte la prânz Spotu-dinozaur, care, evident, vânează doar animale "rele" ca şerpi sau lupi. "Ce bine e să fii Alain Delon/ cu ochii verzi ca ceaiul de Ceylon":
Mami, grijulie: atent, mergi atent!
Felix, explicativ: merg atentă, ai uitat că sunt pisică?
Mami, uşurată: miau!
Ce ne facem dacă ne atacă animalele de pradă, întreb ca să încercăm senzaţii cât mai armonizate cu expeditia din închipuirea băieţilor. Eu am briceagul la mine, ăl mare! Eu am o bâtă, ăl mic, cu stuful în mână. Ok, suntem înarmaţi, să vină animalele sălbatice!
Tu cum te-ai pregătit pentru expediţia noastră, Kiti?
Expediţie, ce expediţie, eu credeam că am ieşit doar un pic la plimbare!
Sfarsit de expeditie. Inapoi in realitate.
2 comentarii:
Pozele sunt din week-end-ul asta????? Fiindca si noi am facut o expeditie: intai la oras la cinema si apoi la noi la tara la parau unde mai, mai sa ne scaldam.......de cald ce ne era!
CESKA, din pacate, da, si , desi de dimineata cerul era aproape senin, acum, la 8 si un sfert, deja vrea sa ploua iar. asta este, nici anotimpurile nu mai sunt ce au fost odata:)
Trimiteți un comentariu