joi, 7 octombrie 2010

Si diminetile de toamna sunt frumoase

E toamnă şi ghetele sunt încă ude, e toamnă timpurie şi aerul de respirat este prea rece. E iarasi toamnă şi Kiti nu se plânge nici de pantofiorii ei prea subţiri, nici de vântul pătrunzător. E cuminte şi blândă ca o căprioară. E înaltă pe picioare puternice şi totuşi delicată. Atentă la lumea din jur, o priveşte circumspect, parcă cu o frică nepalpabila care i se observă discret doar în ochii limpezi de căprioară. Faţa ei se destinde în zâmbete calde. E atât de bine când e aşa!

Cu ghiozdanul simetric pe spate coboară treptele din faţa casei şi atinge uşor cu mâna umărul lui Felix. Pleacă amândoi, unul la şcoală, altul la grădiniţă conduşi de tati. Mersul ei este ritmic, sensul de mers este spre maşină, direcţia se schimbă de câteva ori ca să facă mereu acelaşi ocol prin iarba moale, umedă şi verde.

Mai târziu aflu că a ajuns la şcoală la fel de împăcată cum a fost toată dimineaţa. Parcă ar fi un simbol al păcii, căprioara dragă. Bună dimineaţa!

2 comentarii:

alina spunea...

ce stare de bine mi-ai transmis cu postarea asta! multumesc. tie si lui Kiti!

MihaelaMaria spunea...

cred ca tu ai prins urmatoarea dimineata:)