duminică, 9 mai 2010

În 10 puncte ce îmi (mai) place...

... mă întreabă adra_bell. Senzaţii:

1. smulgerea buruienii prin apucarea tulpinii sale aspre între degete, mişcarea încoace şi încolo pentru mobilizare şi pentru descoperirea traiectoriei rădăcinii. Senzaţie plăcută redescoperită ieri;

2. aroma cafelei proaspăt măcinată şi cea a frunzei de leuştean ruptă între degete. Am ştiut de pe când eram copil nebăutor de cafea despre viitoarea mea pasiune gustativă. Am descoperit mirosul special al frunzelor de leuştean tot în perioada copilăriei, cred că prin grădina bunicii. De atunci a devenit condimentul preferat în bucătăria mea. Primii doi ani petrecuţi în Slovenia am suferit din cauza lipsei leuşteanului. L-am găsit apoi cu ajutorul gazdei noastre care mi-a şi adus câteva seminţe pe care le-am crescut în grădiniţa noastră de împrumut.

3. legănatul- a fost autostimularea copilăriei mele. De pe când eram un sugar mic şi gras am adormit mereu legănându-mă şi visând, asta până în săptămâna 40 a primei mele sarcini. După ce s-a născut Horica , deşi plăcerea de a mă legăna a rămas intactă, am renunţat brusc, inexplicabil şi împotriva voinţei mele conştiente la acţiunea propriu-zisă de mişcare ritmică a capului înainte de a adormi. Posibil ca gestul să fi fost compensat de legănarea şi purtarea prelungită a bebeluşului meu. Au părinţii mei o poză cu mine cam pe la 10 ani, mă aflu în leagăn şi arăt un chip înflorit de un zâmbet plin de extaz iar lângă mine e sora mea mai mică, agăţată de bara ce susţine leagănul, probabil rugându-mă să o las şi pe ea puţin.

4. să mă tund în clipa în care mă enervează cum îmi stă părul. De fapt punctul ăsta reprezintă o plăcere prin contrast cu marea şi constanta insatisfacţie dată de vizitele mele la coafor. Şi fiindcă sunt enervată destul de des de aranjamentul rebel al părului meu, mă tund de ani de zile singură în baie. Din când în când primesc complimente referitoare la aspectul coafurii mele. Le primesc cu recunoştinţă;

5. îmi plac piesele instrumentale luuuungi de jazz. Când trec de 10 minute sunt cel mai fericită. Dacă instrumentele sunt de suflat e chiar mai bine;

6. altă plăcere tactilă: să cuprind în palma mea feţele moi şi fine ale copiilor mei. Să nu credeţi cumva că am o mână cât o cazma! Am doar degete lungi :).

7. vinetele gătite oricum şi ciorba de fasole verde făcută de mama;

8. nuanţele de crem, gri, bej, maro. Şi verdele. La haine, mâncare, ambianţă, farduri, maşini;

9. să fiu observatorul nevăzut al interacţiunilor dintre copii. Am trăit senzaţia emoţionantă de drag doar văzându-i pe băieţii mei trecând unul pe lângă celălalt adresându-şi câteva cuvinte (!!!);

10. şi dimineţile însorite în care ne sar toţi copiii în cap şi picioare inghesuindu-se fiecare după posibilităţi sub câte o aripioară părintească. De remarcat piciulica, gata oricând să stoarcă o lăcrimioară dacă nu obţine locul dorit şi Kiti care adoră să îşi lipească fătuca de faţa mea dar şi Horica cel mare şi înţelept care cedează din oficiu locul de cele mai multe ori.

5 comentarii:

alina spunea...

ce interesant ... toate lucrurile care-ti plac tie, imi plac si mie. nu stiu daca ar fi cele mai ... dar sunt pe undeva printre primele. :)
ps am leustean in gradina si sunt foarte fericita de asta!!! :))

MihaelaMaria spunea...

ma bucur ca avem gusturi comune, alina:) eu inca nu mi am plantat leustean dar voi gasi un locusor pt el pe undeva. deocamdata mi am cumparat patrunjel, ceapa si busuioc (si busuiocul imi place mult dar e o descoperire mai recenta decat leusteanul) si le am pus in vase pe pervazul ferestrei de la bucatarie.

Anonim spunea...

Ce copii fericiti trebuie sa ai, ca te au. Sper ca ai inteles ceva din fraza asta incalcita! Speranta

Ceska777 spunea...

Sa ma repet ca si Alina? De mi-ai fi dat leapsa tema asta ziceam ca ai raspuns tu la ea. Pana acum am incercat in fiecare an sa imi pun leustean, de doua ori din seminte n-au iesit plante capabile sa se dezvolte. Acum am o planta frumoasa in ghiveci, cumparata asa, gata crescuta. Ma gandesc insa sa o injumatatesc si sa o duc in proaspata intemeiata gradina de legume din livada unde, again leusteanul semanat a iesit cel mai prost. Cel mai bine a rasarit patrunjelul. Uite ca stiu ce imi lipseste si ii duceam dorul (are mama mereu gradina de flori si legume plina): busuioc!
Singura diferenta -fiindca eu n-am ca si voi doua trei copii-e ca pana acum ma bucur si traiesc senzatii de nedescris cand intrevad clocotul de idei din capsorul gazei, sau il pot observa jucandu-se singur. Ah, si mie imi place albastru marin desi imi e frica de apa. O iubesc, marea dar nu trec mai departe de spuma valurilor ce se sparg la mal.

MihaelaMaria spunea...

speranta, multumesc pt compliment!

ceska, poate ca o sa aiba si gaza ta pana la urma un fratior/surioara cu care sa si imparta impresiile si...jucariile!