Concurs: "Cum am descoperit povestile"

Acesta este un concurs initiat in cadrul campaniei Imbratisam lectura-editie junior de catre Edukid.ro impreuna cu Libraria Humanitas Iasi din Centrul Comercial Felicia care se adreseaza tuturor celor care înţeleg importanţa cărţilor şi a lecturii în educaţia copiilor noştri.

Regulamentul concursului spune să scriu, eu ca părinte, o poveste despre copii şi cărţile lor sau despre cum copilul a descoperit lumea poveştilor sau poate să descriu personajele îndrăgite ori povestea care l-a fascinat pe micul cititor sau necititor (încă). Tot eu, ca părinte, am vrut să onorez invitaţia Lavinei Biberi de a participa la acest concurs şi ca atare m-am concentrat asupra regulamentului de acum o frază. Citind primele cuvinte, am declanşat în capul meu o conexiune neuronală care m-a dus înapoi în timp cam cu 3-4 ani, atunci când...

...era o zi frumoasă de vară, deoarece aşa încep poveştile noastre contrar aşteptărilor generale care spun că o poveste trebuie să înceapă neapărat cu a fost odată ca niciodată. Deci, era o zi frumoasă de vară, să zicem că era miercuri, miercuri pare o zi rezonabilă de ales pentru ceea ce va urma întrucât este neutră din punct de vedere al încărcăturii emoţionale, ziua de miercuri nefiind nici prea-prea, nici foarte-foarte, aşadar în acea miercuri, zi frumoasă de vară ploua. Nu vă miraţi că ziua aceea cu ploaie mi-a părut frumoasă pentru că ştiu că se poate şi aşa. Şi pentru că ploua frumos afară (acum cred că v-aţi pierdut răbdarea şi vreţi să săriţi la paragraful următor dar asta nu mă supără deoarece şi eu fac adesea aşa) am hotărât împreună cu Horica să încercăm să îi îndreptăm scrisul deformat de învăţarea lui forţat-rapidă printr-un exerciţiu foarte plăcut de către ambele părţi implicate în proces. Eu, mama, îi voi citi o poveste iar el, copilul, o va povesti...în scris. Zis şi făcut. Oarecum. Adică parţial. Asta pentru că ceea ce a ieşit din mâinile lui Horica nu a fost o poveste repovestită ci a fost ceva cu început, cuprins şi final neaşteptate. A fost prima lui "carte" scrisă, pentru că atunci, în mintisoara lui de copil de 6-7 ani a încolţit ideea de a scrie o "carte". Pesemne că şi-a dorit tare mult să scrie o carte la propriu întrucât cartea lui s-a intitulat chiar aşa: Cartea, de la un suflet la altul. A scris-o, ilustrat-o singur, n-a corectat-o şi a editat-o tot singur într-un singur exemplar pe care, deşi nu sunt excesiv de sentimentală, îl păstrez cu mult drag. Este o cărticică plină de inimioare, umor şi absurd care îmi stoarce mereu câte 2-3 lăcrimioare şi hohote de râs şi pe care vreau să o redau in continuare. Iat-o:


Cartea, de la un suflet la altul de Horia Rizea

Prima pagină:
De la un suflet la altul înseamnă de la Horia la mama. Horia înseamnă un loc în care s-a făcut cartea aceasta. Mama înseamnă locul în care trebuie să ajungă cartea şi mai înseamnă milioane de inimi iubite de către Horia.

A doua pagină: desen reprezentând-o pe mama lui Horia plină de inimioare.

A treia pagină:
Mama înseamnă pentru Horia un zeu fascinant plin de inimioare şi inimi. Mai bine zis Mama e o inimă cu două mâini şi cu două picioare, cu bun simţ şi multă, multă iubire pentru mine şi pentru toţi chiar şi pentru animăluţe.

A patra pagină: desen cu mama în formă de inimă cu membre şi un iepuraş.

A cincea pagină:
CARTEA aceasta este comoara care va intra în sufletul mamei ca apa cum intră în gura balenei. Sunt absolut, absolut SIGUR!

A şasea pagină: desen cu mama, inima ei şi balena cu apa năvălind spre ea.

A şaptea şi a opta pagină împreună:
A FOST ADEVĂRAT. CHIAR A FOST!!!!

A noua pagină:
Mama, de H.C.R.

Viaţa-i viaţă,
N-ai mătreaţă!

Are trei maci,
Mai mici de doi copaci!

A născut un copil
Foarteeee docil!

A zecea pagină: desen cu trei maci şi doi copaci.

A unspea pagină:
Aceasta a fost cartea pentru...

A doispea pagină:
Mama Mea!!!!

Ultima: desen cu multe inimioare.