marți, 18 mai 2010

Concurs: "Cum am descoperit povestile"

Acesta este un concurs initiat in cadrul campaniei Imbratisam lectura-editie junior de catre Edukid.ro impreuna cu Libraria Humanitas Iasi din Centrul Comercial Felicia care se adreseaza tuturor celor care înţeleg importanţa cărţilor şi a lecturii în educaţia copiilor noştri.

Regulamentul concursului spune să scriu, eu ca părinte, o poveste despre copii şi cărţile lor sau despre cum copilul a descoperit lumea poveştilor sau poate să descriu personajele îndrăgite ori povestea care l-a fascinat pe micul cititor sau necititor (încă). Tot eu, ca părinte, am vrut să onorez invitaţia Lavinei Biberi de a participa la acest concurs şi ca atare m-am concentrat asupra regulamentului de acum o frază. Citind primele cuvinte, am declanşat în capul meu o conexiune neuronală care m-a dus înapoi în timp cam cu 3-4 ani, atunci când...

...era o zi frumoasă de vară, deoarece aşa încep poveştile noastre contrar aşteptărilor generale care spun că o poveste trebuie să înceapă neapărat cu a fost odată ca niciodată. Deci, era o zi frumoasă de vară, să zicem că era miercuri, miercuri pare o zi rezonabilă de ales pentru ceea ce va urma întrucât este neutră din punct de vedere al încărcăturii emoţionale, ziua de miercuri nefiind nici prea-prea, nici foarte-foarte, aşadar în acea miercuri, zi frumoasă de vară ploua. Nu vă miraţi că ziua aceea cu ploaie mi-a părut frumoasă pentru că ştiu că se poate şi aşa. Şi pentru că ploua frumos afară (acum cred că v-aţi pierdut răbdarea şi vreţi să săriţi la paragraful următor dar asta nu mă supără deoarece şi eu fac adesea aşa) am hotărât împreună cu Horica să încercăm să îi îndreptăm scrisul deformat de învăţarea lui forţat-rapidă printr-un exerciţiu foarte plăcut de către ambele părţi implicate în proces. Eu, mama, îi voi citi o poveste iar el, copilul, o va povesti...în scris. Zis şi făcut. Oarecum. Adică parţial. Asta pentru că ceea ce a ieşit din mâinile lui Horica nu a fost o poveste repovestită ci a fost ceva cu început, cuprins şi final neaşteptate. A fost prima lui "carte" scrisă, pentru că atunci, în mintisoara lui de copil de 6-7 ani a încolţit ideea de a scrie o "carte". Pesemne că şi-a dorit tare mult să scrie o carte la propriu întrucât cartea lui s-a intitulat chiar aşa: Cartea, de la un suflet la altul. A scris-o, ilustrat-o singur, n-a corectat-o şi a editat-o tot singur într-un singur exemplar pe care, deşi nu sunt excesiv de sentimentală, îl păstrez cu mult drag. Este o cărticică plină de inimioare, umor şi absurd care îmi stoarce mereu câte 2-3 lăcrimioare şi hohote de râs şi pe care vreau să o redau in continuare. Iat-o:


Cartea, de la un suflet la altul de Horia Rizea

Prima pagină:
De la un suflet la altul înseamnă de la Horia la mama. Horia înseamnă un loc în care s-a făcut cartea aceasta. Mama înseamnă locul în care trebuie să ajungă cartea şi mai înseamnă milioane de inimi iubite de către Horia.

A doua pagină: desen reprezentând-o pe mama lui Horia plină de inimioare.

A treia pagină:
Mama înseamnă pentru Horia un zeu fascinant plin de inimioare şi inimi. Mai bine zis Mama e o inimă cu două mâini şi cu două picioare, cu bun simţ şi multă, multă iubire pentru mine şi pentru toţi chiar şi pentru animăluţe.

A patra pagină: desen cu mama în formă de inimă cu membre şi un iepuraş.

A cincea pagină:
CARTEA aceasta este comoara care va intra în sufletul mamei ca apa cum intră în gura balenei. Sunt absolut, absolut SIGUR!

A şasea pagină: desen cu mama, inima ei şi balena cu apa năvălind spre ea.

A şaptea şi a opta pagină împreună:
A FOST ADEVĂRAT. CHIAR A FOST!!!!

A noua pagină:
Mama, de H.C.R.

Viaţa-i viaţă,
N-ai mătreaţă!

Are trei maci,
Mai mici de doi copaci!

A născut un copil
Foarteeee docil!

A zecea pagină: desen cu trei maci şi doi copaci.

A unspea pagină:
Aceasta a fost cartea pentru...

A doispea pagină:
Mama Mea!!!!

Ultima: desen cu multe inimioare.


14 comentarii:

Lavinia Biberi spunea...

Sunt inca in dilema: tu sau Horica :D
Felicitari si iti tin pumnii!

Pup :D doi lei si-o pisicuta!

Altheate spunea...

Super tare! Asta chiar e o amintire frumoasa.
Si bafta la concurs! Cine stie?

Anonim spunea...

Absolut superba. Ideea lui Horia ca la 6 ani sa scrie o carte in care personajele pricipale sunt el si mama. Si versurile lui, care m-au binedispus. Am rasd din tot sufletul, de inocenta lor atat de pura si dragalasa. Ai niste copiii minunati Mihaela! Speranta

MihaelaMaria spunea...

@lavinia, multam, ma bucur ca am participat (cu ajutorul lui horica, desigur)

@altheate, da, intr-adevar, pot sa ma bucur la carticica asta de fiecare data cand o citesc. nu ti spun ca mai am doua carti scrise de el, de data asta nu mai sunt de dragoste ci de aventuri. deh, a crescut baiatu'

@speranta, multumesc, asa-i ca sunt comice tare versurile alea atat de absurde?

Aurelia spunea...

Minunata povestea! Mult, mult succes!

Ceska777 spunea...

Horia scriitor la doar 6-7ani? Frumoasa decalratie de iubire iar definita mamei m-a dat gata.
Cine ra copil pe care l-ai nascut? Facea referire autorul la el insusi sau in perioada aceea aparuse Felix la orizont?
Succes la concurs!

MihaelaMaria spunea...

aurelia, multumesc!

ceska, cred ca acel copil nascut este chiar el, autorul si daca stau sa analizez as putea spune ca cei 3 maci impreuna cu cei 2 copaci suntem chiar noi, familia luihorica :) despre comparatia cu balena...trebuie sa mai reflectez:)

adra_bell spunea...

O poveste completa. Are pasaje amuzante, pasaje emotionante si e ilustrata:)

MihaelaMaria spunea...

esti draguta adra_bell, multumesc, pentru mine chiar asa e, completa!

Mariana spunea...

frumoasa povestea...succes!

MihaelaMaria spunea...

mariana, multumesc pt apreciere

Laura spunea...

Maria, am lansat un nou concurs pe Edukid, gasesti mai multe detalii aici: http://edukid.ro/loc-de-joaca/concurs-spune-secretul-edukid

Te asteptam sa participi si ti-am fi tare recunoscatori daca ai recomanda concursul pe blogul tau :)

Multumim si sa aveti cu totii un 1 iunie fain!

mara spunea...

super-like! :)

MihaelaMaria spunea...

Multumesc, mara, ma bucur ca ti a placut!