Educaţia (pre)şcolară a lui Horica a debutat în altă ţară iar acolo nu am simţit nici un moment vreo presiune legată de performanţa şi spiritul său competitiv. Odată reîntorşi în România, am rememorat emoţiile şi anxietăţile legate de ocuparea unui loc "onorabil" în diverse ierarhii legate de şcoală. Adică ce şcoală alegem pentru Horia, ce învăţător s-ar califica pentru a ne educa copilul, în general, goana pentru înscrierea băiatului pe "cele mai cele" liste scrise şi nescrise. Şi asta doar din inerţia iscată prin pătrunderea noastră fizică în acest sistem ameţitor, România.
Abia aterizaţi acasă, am intrat fulgerător într-o horă (sau mai multe) aberantă a cărei paşi complicaţi nu ne-au mai permis luxul de a acţiona (auto)critic şi analitic, astfel că practic am fost târâţi în ea fără drept de apel. Şi am luat-o pas cu pas cu începutul. Am găsit "cea mai bună" şcoală din zonă, am ales "cel mai bun" învăţător pentru copilul nostru pe care l-am trimis la toate olimpiadele şi concursurile "faimoase" ale şcolii şi oraşului. Din fericire, partea cu ghilimelele nu a contat pentru noi iar asta numai şi numai pentru faptul că nu credem în existenţa "celui mai cel". Chiar dacă...
Şi totuşi, prin participarea lui Horica la concursurile de matematică, intrasem oarecum într-o febră, i-aş zice mai degrabă subfebră, care m-a pus pe gânduri. Copilul avea idei drăguţe de rezolvare a problemelor de matematică chiar dacă de cele mai multe ori protesta când venea vorba să lucrăm nişte exerciţii. Sau invers, strâmba des din nas la propunerile mele de a deschide culegerile, chiar dacă cu logica lui de copil vedea şi soluţii pe care eu le deduceam mai "babeste". Iar pentru a obţine performanţă este nevoie de ore bune zilnic de exerciţiu. Aşa cum mulţi copii o fac, împinşi de la spate.
Horica este un băiat care are pasiuni vechi şi noi. Matematica este o materie şcolară preferată, zice el, însă nu e o pasiune. Acum, al treilea an când merge la concursuri de matematică (de data asta doar la două), obţine încă rezultate foarte bune dar, mai important decât atât, se duce acolo fără stressul din anii trecuţi. Iar asta pentru că nu mai are ce presiune să preia de la mine sau noi. I-am spus şi i-am arătat că aşteptările noastre nu mai sunt legate de punctajele pe care le obţine ci sunt reprezentate doar de bucuria de a-l ajuta să înveţe să crească frumos.
S-ar putea deduce de mai sus că am găsit un comportament raţional care să ne scutească de neplăcerile ce ar veni din faptul că Horica a început să ia punctaje mici, nu-i aşa? Ei bine, tocmai m-a sunat de la şcoală şi mi-a spus că, datorită rezultatelor de la concursuri, a fost invitat şi ales în consiliul profesoral să reprezinte şcoala la un concurs de matematică!
14 comentarii:
Felicitări pentru acest succes.
Pofta vine mâncând, şi tot la fel dragostea de matematică ...
PS: desigur că învăţând, nu mâncând :o)
multumesc, Marius, asa e, dragostea de matematica se poate si invata.
Cum, cum, in ce vorbe sau fapte ai reusit sa il faci sa inteleaga ca asteptarile si bucuria ta de parinte vin doar din bucuria de a-l ajuta pe el sa invete sa cresca frumos? La noi functioneaza aprope invers cu Petru: da, e foarte frumos ce spui tu mami, dar influentele unor colegi mai neastamparati sunt muuult mai mari. La modul: nu mai sunt ok la gradi pentru ca R. nu este nici el si asa e mai bine, asa ii arat ca sunt prieten adevarat, fiind ca el. Sincer imi e groaza de perioada adolescentei, daca va fi tot asa. Daca mereu isi va cauta prieteni de felul asta si nu il vor interesa valorile pe care inecrcam sa i le insuflam? ufff...a fost o zi grea azi...m-am descarcat ...scuze...
ruxandra, nu spun ca e simplu si ca totul e rezolvat, am setat copilul pe modul "fii bun!". insa,atunci cand e cazul, de fiecare data, ii amintim ca anumite comportamente nu sunt apreciate si de aceea nu o sa le vada la noi niciodata. de exemplu minciuna. nu toleram minciuna si horica stie asta. "calling names" este un alt tip de comportament nedorit foarte raspandit la copiii nostri. si e ca in terapia comportamentala: daca ne dorim ca baiatul sa nu isi salute colegul de banca cu "salut, idiotule" (asa cum destui/destule o fac) atunci ii aratam prin felul nostru de a interactiona cu oamenii ca respectul pentru celalalt este important. de aceea il invatam, reamintindu-i de cate ori este nevoie, sa aiba respect pentru cei cu care interactioneaza si sa le vorbeasca frumos. uneori un argument de genul "esti chiar mai deosebit daca esti respectuos" poate ajuta.
ce sa zic, treaba asta cu asteptarile parintilor de la copiii lor trebuie analizata cu atentie si cu sinceritate. recunosc, eu sunt o norocoasa ca datorita lui kiti am invatat sa am goal-uri realiste. in felul asta imi permit si momente de bucurie surprinzatoare.
Wow, matematica???? Bravo, Horica!
Eu n-am fost deloc buna la mate, nicicand. Nu stiu daca as fi fost vreodata in stare de ceva mai mult daca as fi avut un start mai bun, profesori mai buni etc sau nu ma duce bibilica.... Problema vine acum: cum voi stii oare sa dezvolt un talent latent (daca este) in directia matematica la gaza daca eu sunt zero in domeniu? Si mai am dileme din astea....in alte domenii.
ceska, multumim! nu cred ca tre sa fii tu talentata neaparat ca sa descoperiti cine stie ce talent la benji. eu cred ca e bine sa expunem copiii la diverse activitati si sa fim atenti la semnele pe care ei le dau in raspuns.
Felicitari lui Horica, la vasrta lui cred ca e important sa aiba si confirmari, iar faptul ca se duce de-acuma fara stres...brava! Ai niste copii absolut delciosi!!
acu, vin cu jalba:D
Sofia mea e foarte talentata la matematica asta elementara...sper sa sa o pot stimula pe mai departe, acuma poate sa faca adunari cu sute:)(de genu 123plus347), clasa 1, la scaderi doar cu zeci :), se prinde la toate ecuatiile etc etc, a inteles principiul inmultirii..stie numere negative:d.....dar nu ma vad lucrand cu ea din culegeri si daca datorita delsarii mele va avea de suferit? daca nu va intelege geometria...analiza....
degetica, multumesc pt horica si bravo sofiei. sunt convinsa ca e talentata mai ales la partea asta de numere (imi amintesc o faza intr-o vara, eram in italia, stateam la o cafea , copiii se jucau un piata acolo unde h a intalnit o fetita care vorbea romaneste, avea vreo 8 ani si abia daca reusea sa adune numere din zeci si unitati si asta dupa minute. totusi, nu e relevant,dar pana la urma cam asta e media intr a doua). si asta cu numere negative...
cred ca fetele constiincioase, asa cum sunt ele mai degraba decat baietii, pot compensa "delasarea" parintilor si daca mai exista si pasiune poti sa ti vezi de treaba si sa o lasi. eu, cand eram mica, lucram la matematica doar din placere, imi chiar amintesc o vorba a unei prietene bune de a parintilor mei care atunci cand ne suna si se intampla ca eu sa raspund , ma intreba "faci mate?" :)
sper ca te am linistit, daca e pasiune creste si floarea :)
merci de incurajari:)
Si cum imi dau seama totusi daca va fi talentata la mate...pt ca asta cu numerele totusi nu e inca matematica....:D
E adevarat ca ii plac problemele.
sabina, cred ca vei afla cu siguranta cumva ca e talentata. daca invatatorul e bun, multe lucruri bune pot sa urmeze. parerea mea:)
bravo pentru Horia.
In privinta sistemului romanesc de educatie in care abunda insa concursurile si olimpiadele la clasele mici insa facultatile gem de indiferenta studentimii, in care se rezolva integrame cu doi ani sa zicem mai devreme decat in alte parti ale Eu(nu sunt sigura exact de asta dar intelegi tu ce vreau sa zic) dar nu se predau nici la 8 ani care sunt obligatiile primariei fata de cetatean sau care sunt lucrurile care trebuie sa fie respectate in traiul in comunitate, ei bine in ceea ce priveste acest sistem de educare a copiilor nu pot spune decat cuvinte grele.Se pare ca singurele sanse care li se dau celor care fac integrame inca de la gradinita sunt, ori aceea de a trai intr-un sistem guvernat de lupi fara ca ei insisi sa aiba o minima baza pentru a sti de unde se poate lovi exact lupul(asa cum se intampla acum in tara cu oamenii onesti), ori sa mearga sa -si valorifice cunostintele matematice in sistemele create si intretinute de copiii care la 8 ani nu stiau integrale dar stiau deja cum se poate trai normal si decent fara compromisuri.
maria, eu zic ca mentinerea unui echilibru este de dorit. eu nu m am referit in mod special la sistemul romanesc de educatie ci, mai degraba, la sistemul, ca este deja un sistem, romanesc de meditatii oferite de parinti copiilor lor cu toate presiunile asupra copiilor ce rezulta din acesta. la concursul despre care vorbeam (a fost ieri), horica s a descurcat onorabil (s a clasat intre primii 18 la suta), am observat ca un copil de a sasea, despre care stiam ca de 4-5 ani rezolva in jur de 40 de probleme pe zi (acum asta e o informatie pe care poti sa o iei cu circumspectie dar cert e ca e un baiat care merge la toate concursurile si obtine rezultate foarte bune) nu a reusit sa ia nici jumatate din punctajul maxim. poate ca e doar un accident insa cert e ca e un copil mic de statura si palid mai mereu. e doar un exemplu izolat insa descrie unilateralitatea educatiei unui copil de varsta destul de mica cu toate dezechilibrele ce pot decurge din asta. ma rog, cam despre asta e vorba.
Iti dai seama cati bani se duc pe culegeri pentru ca 40 de probleme pe zi timp de 4 zile pe saptamana doar(presupun ca nu 7 zile!) inseamna 160 de probleme pe saptamana adica 640 de probleme pe luna.(infernal) .
Dar crede-ma ca stiu ce spun : daca nu ar mai fi goana asta dupa concursuri si olimpiade adica o recunoastere imediata la clase mici fiind copilul, nu ar mai fi nici asa de dezvoltata mafia meditatiilor.Si nici chinul asta al copiilor care deja saracii sunt asa de obisnuiti incat nici nu trebuie sa-i mai obligi.Pentru ca de la 20 de probleme pe zi nici nu mi se pare greu sa ajungi la 30, la 40 , etc si nici nu ar mai fi asa neglijate celelalte materii ale programei scolare sau alte materii care nici macar nu este chip sa intre in materia scolara desi ar trebui.
Meditatii exista cred peste tot la un anumit nivel .Cel putin despre doua tari europene cea in care traiesc eu si cea in care traieste sora mea stiu sigur.Insa ele nu se adreseaza copiilor mici ci de la gimnaziu in sus si se fac in scoli de meditatii particulare legale, cu impozite platite la stat. cu profesori care declara cat primesc si care renunta la orele de la stat si care schimba automat in anumite tari ale EU si asigurarea.Deci, legal.
La limbile straine se incepe mai devreme ca varsta insa nu sunt acceptate concursuri intre scoli si la fel legal si impozitat.
Cam asta e cu incurajarea concursurilor si olimpiadelor.
pana la urma nici nu e rau ca elevii sa invete mult la scoala dar problema scolii romanesti este ca materia nu este atractiva si se bazeaza prea mult pe invatare pe de rost. de ex, l-am ajutat pe horia sa invete la botanica si m am crucit cate clasificari a avut de invatat numai din 3 pagini de carte. era suparat ca nu stie cum sa faca sa le retina, zicea ca e prima oara cand nu-i place biologia, el care inca din raportul de final de gradinita avea specificata pasiunea sa deosebita pt stiintele biologiei. la fel si la romana, foarte multe definitii incat invatatul nu face nici o placere.
Trimiteți un comentariu