Intamplari cu un baietel

Intamplarea unu

Baietelul nostru este maricel dar nu atat de maricel incat sa-i zicem baiat inloc de baietel. Si este vesel si ghidus. Este atat de vesel incat de multe ori rade doar dintr-un gand. Rasul lui se rostogoleste la vale si se amplifica de se-aude peste mari si tari (ma rog, camere si camarute). Rasul lui se hraneste din ras. Deci daca incepe...

"GURA, TACI DIN GURA!!!",spune gura care rade si opreste rasul numai pentru a reincepe ciclul peste ceva vreme.

Intamplarea unu se intampla neintamplator concomitent cu fiecare ciclu de mai sus.


Intamplarea doi

Baietelul este pasionat, vreau sa spun PASIONAT de biologie/paleontologie. Chiar asa, veti zice? Ei da, pe-acolo! Si tocmai a terminat un curs foooarte interesant de ornitologie. Pentru copii. Interesati cel putin. De subiect. Si pentru ca tocmai vine de-acolo, de la curs adica, le povesteste cu pasiune (v-am spus ca este pasionat) la masa unei cafenele parintilor si fratilor sai despre pasari rapitoare. "Stiti ca soimul calator zboara cu 300km/ora? Sau ca in timpul imperecherii cei doi soimi calatori indragostiti isi dau unul altuia betisoare pe care le arunca pe jos ca apoi sa isi incante perechea executand un zbor gratios? Sau ca, vai, felul de mancare preferat este bietul porumbel?" Si tot asa baietelul povesteste despre pasari rapitoare. Si mimica lui este si mai expresiva decat insusi cuvantul (fie vorba intre noi, asta se intampla putin si din cauza lipsei celor doi incisivi din fata, ca v-am zis ca e doar un baietel).
Dar vai! Ce se intampla? Deodata, dintr-o singura saritura, scaunul baietelului se tranteste cu zgomot de ciment, cestile si paharele de pe masa mimeaza un cutremur si baietelul este in picioare, cu ochii mari, speriati si gura deschisa intr-un tipat de spaima. "Ne ataca uliul!"
Toti privesc intr-acolo si incep sa rada. Chiar si baietelul o face. Si rade si rade ca la intamplarea unu. Pentru ca "uliul" nu e decat o vrabiuta.


Intamplarea trei

Tot baietelul e in intamplarea trei. E cu matusa lui dupa un mic dejun la o cantina. Baietelul e absorbit de ceva, nu stiu de ce anume pentruca e visator cateodata.
"Du, te rog, tava la locul ei!", zice matusa.
"Nu!", zice baietelul.
"Poftim? Ce-ai spus?", e contrariata matusa.
"Nu, multumesc!", raspunde baietelul...



MORALA: Nu am nici o morala pentru ca nu am nici o poveste. Sunt doar trei intamplari din timpurile reale si foarte recente, cu un baietel adevarat.
Si daca totusi cautati o morala, sa zicem: radeti des cu copiii vostri si radeti bine ca niste copii!