Drum

Plec la drumul de 300 de kilometri cu ceva strângere de stomac, deși conduc zeci de kilometri zilnic, dar sunt prudentă și îi dau mai multe explicații ale manevrelor mele lui Horica, fiindcă știu că le-ar cere, dacă n-ar fi atât de delicat încât să n-o facă. Copiii împreună cu verișoara lor stau aranjați după reguli practice, doi câte doi, pe două rânduri, eu sunt singură pe rândul din față și îmi place izolarea mea, pot să-mi văd de condus în ritmurile muzicii pe care mi-o aleg, mai ales că Horia își percepe intuitiv rolul protector bărbătesc și filial, îndemnul meu pe jumătate în glumă, întreține tu atmosfera, fiind superfluu. Felix este definiția entuziasmului însuși, el transformă optimist kilometrii de parcurs până la casa bunicilor în minute și ore, Kiti ar putea fi și ea o definiție, dacă nu m-aș teme să nu tulbur vreun echilibru fragil, însă cum mă tem, mă mulțumesc să îi admir din timp în timp calmul desăvârșit prin oglinda retrovizoare, iar verișoara copiilor este cuviincioasă și discretă, balansând aerul de impetuozitate  insuflat de vecinul ei mic de scaun. Până-n munți sunt lanurile nesfârșite de floarea soarelui cele care acordează sufletește voioșia pornitului la drum, galbenul lor strălucitor anticipează ziua caniculară ce va urma, apoi, după ce trecem munții, cădem ca întotdeauna în aceeași încântătoare uimire față de frumusețea totală a podișului transilvănean, cu dealuri verzi și sate pitorești, cu vaci, cai și oi la pășunat și stoluri familiare, dar scumpe la vedere de berze și bărzoi. Ajungem repede sau senzația de iuțeală îi este destinată cu predilecție șoferului, începe trândăveala cuvenită de vacanță, pentru Horica-la pescuit cu bunicul, pentru fete-de voie absolută, pentru Felix-cu una mai puțin inactivă, el construiește cu zor vehicule extravagante și adăposturi prietenoase pentru el și animalele sale de pluș din toate pernele pe care le găsește prin casă. Rămâne deschis timpul nemăsurabil, cum deschisă va rămâne și întrebarea dulce-mustrătoare a nepoatei celei mari pentru bunici, pe noi de ce nu ne-ați lăsat să construim din perne când eram mici?