Do

Îi arăt do-ul pe claviatură ea tremură neliniștită așezată pe genunchiul meu stâng ar vrea să plângă însă nu o las zice după mine un do ca un 'duo' mușcat de fund mai și icneste se ridică revine pe genunchi gândește-te la floricica de la Ikea îi spun și parc-aș apăsa un buton arată 'do' ea apasă clapa bună și geme degetul arătător este țeapăn ca o săgeată se ridică sărind iritată potrivește ușa camerei se aruncă pe genunchiul meu arată do arată do do do do… apasă Kiti apasă Kiti apasă ea se ține de do ca de o ancoră mi se pare fantastică apucarea ei nu știe ce-i cu do-ul ăsta dar e unica clapă pe care-o vede nu înțeleg NU înțeleg cam asta este muzica ei toată un do mai apăsat sau mai puțin apăsat rupt de pe claviatura complicată pe care alții o calcă cu ușurință și foarte puțini o cinstesc cu venerație o să-i dau lecții de pian strig în gura mare lecții de pian aș putea să predau dacă vreau să nu îndrăznești să spui că nu sunt în stare că doar do cam doare.