Grădini de suflet

Știu că glumește pe jumătate, însă cealaltă jumătate mă scoate din sărite. Nu înghit în sec, întrucât iritarea mea este plină de conținut, așadar îi spun fără înconjur că el, Horica, îmi apare în clipa asta neplăcut de impulsiv. Tace, când ar putea să năvălească într-o dispută, eu nu tac, fiindcă tăcerea mea ar putea stârni una. Nu mă ascund să-i spun că pe cât de naturală este respingerea părinților de către adolescent, pe atât de supărătoare, dar firești, sunt anumite gesturi, vorbe, acțiuni ale copilului pentru părinți. Știe. Intrăm în dialog, negustorim un teritoriu de pace. Ne invoim cumsecade la unul. Iscusința destăinuirii.
 
Încântarea de a mă trezi în cadența ploii de primăvară are noima ei, o dată este energizarea centrifugă, dinspre miez către exterior, ce se întâmplă subtil, odată cu primii picuri cărora le percep șopotele, fără s-o știu, apoi stă în decența cu care primesc statu-quoul, datul zilei ce pornește să fie. În plus, este prima dimineață caldă, după multe altele, de altfel, încă o bună vestire, acum a primăverii, precum este și înflorirea astăzi a primei narcise în grădina noastră.
 
Fiindcă îi tot cercetez grădinii suflul reținut și pentru că mă știu departe de intimitatea către care tânjesc, amintesc aici un mic, dar frumos fragment din Meteorii, de Michel Tournier, despre grădinile japoneze: "Grădina și casa trebuie să se amestece intim una cu alta. Grădinile occidentale nu cunosc această lege. Casa occidentală e înfiptă ca un țăruș în mijlocul unei grădini de care nu ține seama și pe care o contrariază. Iar ignorarea reciprocă naște dușmănia și ura. Casa înțeleptului investește grădina cu o serie de clădiri ușoare, ridicate pe stâlpi de lemn așezați pe piatre plate. Panourile culisante, unele opace, altele translucide, desenează un spațiu mișcător care face ușile și ferestrele inutile. Grădina și casa se scaldă în aceeași lumină. În casa japoneză tradițională n-ar putea fi curent, nu e decât vânt. Casa, printr-o rețea de punți și de galerii, pare a se dilua în grădină. Într-adevăr, nu știi care din ele o invadează și o absoarbe pe cealaltă. E mai mult decât o căsătorie fericită, e aceeași ființă."