Vineri

Vineri scriu târziu în jurnal sau nu scriu deloc. Astăzi, vineri, sunt nousprezece grade afară într-un miez de noiembrie pasionant. Prietena mea, Laura, nu trebuie să se îngrijoreze, este vineri, iar eu scriu târziu în jurnal. Vineri culeg emoții de tot felul, dar încerc să rămân cu cele bune. Pasiunea acestui noiembrie este compusă și dintr-a mea. Rețin talentul și creativitatea artistului Avishai Cohen-încântarea; și explozia de bucurie din glasul lui Horica-mă sună imediat cum iese de la lecția de chitară, nu își stăpânește nerăbdarea de a-și striga bucuria la telefon, zece minute mai încolo ne vedem; tristețea unei pierderi care nu este a mea; prietenia lui Felix, care nu își dorește de la vacanță decât să mă țină de mână, să-și viziteze bunicii și să mângâie căței; teama și revolta mea alăturată frământărilor generale și nebuniei alegerilor; surpriza dragă a unui dar; îmbrățișările și gălăgia propriului nostru împreună. Vineri n-am timp analitic, am doar spațiu de trăire -îl prefer pe cel verde. Iată de ce scriu târziu în jurnal, atunci când nu se întâmplă să nu scriu deloc.