miercuri, 13 august 2014

Calm


Alegem împreună plaje nisipoase scăldate de ape de un calm patriarhal și o limpezime sticloasă. Suntem aici doar noi, petecul de pământ și apă este al nostru, primit fără chirie, doar cu îngăduință cerească. Vorbele noastre sunt răsunetul liniștii generice a locului, nici chiar punctele maxime de inflexiune din glasul lui Kiti nu strică armonia silențiului universal. Ce-i drept, coruri însemnate de cosași înalță în aer cântul lor harsaitor ca un suprem clănțănit de mandibule, voios și ritmic, însă și acesta, precum fiecare denivelare fonică în parte, nu face decât să augmenteze starea de acalmie.

Kiti nu se desparte de mingea ei ușoară și mov cu imaginea lui Minnie din Disney imprimată pe ea. O ține mereu într-o mână, o studiază atent de parcă citește viitorul într-un glob de cristal. Este a doua zi în care marea o cheamă să îngenuncheze ca să-i îmbogățească repertoriul senzorial, nu stă decât acolo, cu mingea în brațe, acoperită până la mijloc de ape și cerșind alintul marin și pe spate de la bunicii ei. Nu o frământă decât din timp în timp câte un fior venind dinspre stomac sau poate de altundeva, de mai central, care o duce către sacul cu cele trebuincioase la plajă. Solitudinea pe care o alegem pare să îi favorizeze și ei bunadispozitia.




Niciun comentariu: