marți, 15 iulie 2014

Pricepere

O doamnă atentă i-a observat lui Felix părul proaspăt tuns și aranjat și a presupus că băiatul tocmai vizitase un salon de coafură. Nu vizitase niciun salon de înfrumusețare, însă ieșise de foarte curând din baie. Mami m-a tuns, a cântat atunci băiatul, mami, mami, a repetat ca un ecou, iar doamna cea binevoitoare, evident, a binevoit să-mi adreseze mijlocit niște cuvinte de admirațiune, întrebător-uimite, cum, mami se pricepe și la tuns? Ei bine, da, zic acum și aici, întrucât atunci și acolo, fără falsă modestie, ci cinstit și obiectiv, am fost de părere că nu se numește tocmai pricepere, în sens de iscusință certificată sau măcar competent cuantificabilă, ci poate doar un minim sens estetic și încă ceva îndemânare ceea ce am săvârșit din pletele aurii ale lui Felix. Deci da, mami se pricepe la tuns, cum se pricepe la croit și la cusut, la grădinărit și la gătit, la inventat povești și la alinat, desigur. Și mi-am amintit de mama, de bunici și străbunica, de cum se pricepeau ele la tot felul de arte și meșteșuguri, de nevoie, dar și de voie, cu voie bună, bineînțeles, și atunci mi-am cuprins cu drag întreaga mea pricepere, carne din carnea genericei și sfintei măiestrii universale a femeii-mamă, fără falsă modestie, ci sincer și obiectiv, atât cât înțeleg eu să fiu, cu îngăduință pentru firele rebele, nepotrivit rămase pe lângă urechea băiatului din naivă nevrednicie, ba chiar mai mult decât îngăduință, cu nevinovată împăunare, mulțumesc.